Terminatorul Educatiei

România, care vrea să fie respectată în întreaga lume, trebuie să îşi facă mai întâi o revizie la “maşinăria” care pune în funcţiune această ţară. “Maşinăria” de care vorbesc este Guvernul, cu diversele sale piese indispensabile care alcătuiesc motorul, care este mai puţin performant decât cel cu aburi, din trecut. Să încercăm să analizăm doar componenta principală a acestui motor care se vrea a fi la fel de performant ca şi cele de producţie vest - europeană. Că doar de ceva timp suntem membrii UE şi avem drepturi egale cu toţi ceaţăţenii Europei, mon cher! Ministerul Educaţiei, este cea mai importantă piesă pentru punerea în funcţiune a motorului care să propulseze ţara pe culmile succesului. Dar cum putem să avem asemenea pretenţii, dacă omul numărul unu din învăţământ, Cristian Adomniţei face greşeli gramaticale inpardonabile întro emisiune televizată. Acest “Agamiţă Dandanache” al învăţământului, care trebuie să fie pentru noi un exemplu, un model al oamenilor luminaţi, ne introduce întro lume plină de mocirlă, întuneric şi incultură. Şi iată o parte din perlele domnului ministru:

*"Este o nedreptate dacă am fi de acord cu acest lucru, marei părţi (este corectat... marii părţi)
*) am avut cea mai mare număr de tineri care au dat ... (e corectat, cel mai mare număr de tineri)
* Dacă poţi să şi copii în acea atmosferă generalizată de copiere (e corectat, să copiezi, nu să copii)"
Sunt doar câteva mostre din (in)cultura, cu care ne eclipsează acest ministru, acest “Terminator al educaţiei”, aşa cum îl numeşte Cătălin Croitoru, preşedintele Comisiei de Educaţie şi Cercetare din Partidul Democrat Liberal. Principala componentă care iese în afara graniţelor unui stat, este educaţia, din care derivă inevitabil şi cultura poporului respectiv. Acestea ar trebui să se afle la un nivel performant, un nivel care îţi dă posibilitatea de a ieşi cu fruntea sus oriunde te-ai afla. Însă, oare noi avem puterea de a ridica privirea din pământ, să nu mai vorbim de a ne impune punctul de vedere, atunci când vârfurile de lance ale învăţământului nu vor să accepte că la acest “bacaloreat”, tendinţa “să copii” a devenit deja un sport naţional?! Aşadar nu ne rămâne decât să îi taxăm pe liderii ministerului atunci când avem ocazia de a alege noul ministru, deoarece cu un asemenea motor depăşit de noile standarde, cu siguranţă nu poate să treacă de inspecţia tehnică la capitolul limba română. Trăim într-o ţară, care cu siguranţă nu este pe calea cea bună, prin urmare, le urez “Drum bun!” domnilor agramaţi ai României, care încearcă să conducă destinele a milioane de tineri.