Venirea lui Marius Lăcătuş în Bulevardul Ghencea, în postura de antrenor, a fost întâmpinată de o mare sărbătoare în rândul ultraşilor stelişti. Se întorcea legendarul număr 7, acolo unde şi-a dedicat tinereţea fotbalistică şi acolo unde se simte cel mai bine.
“Fiara” prelua ştafeta de la Hagi, căruia îi fusese pătat blazonul de “latifundiarul” din Pipera sau creştineşte vorbind, de părintele spiritual( Becali fiindu-i naş de cununie). Meritele acestuia au fost puse în umbra grămezilor de bani, “regele” fiind nevoit să plece pe uşa din dos, nedrept.
“Lăcă” chiar dacă a fost avertizat de apropiaţi că se poate întâmpla ca şi lui Hagi, nu a ţinut seama de avertismente. Deoarece când vine vorba de echipa de suflet, nu ţine cont de riscurile care îl pândesc la tot pasul, de critici sau de o simpla coală A4 care semnifica contractul. Steaua este o a doua casă, a doua famile sau chiar raiul de pe pământ pentru Marius.
Aşa ca s-a înrolat în armata “războinicului luminii” unde ştia că o să îl aştepte lupte dure atât pe plan sportiv cât şi extra-sportiv. Lucrurile au mers bine câteva luni, până când “antrenorul din lojă” a început să îi impună subtil jucătorii preferaţi.
Apele învolburate s-au mai liniştit când “militarii” au reuşit să se califice în grupele Champions League. Din calea steliştilor dându-se la o parte “lei semilunei”. Însâ era liniştea dinaintea furtunii.
Ca orice echipă care are şi un recul, Steaua nu a mai prestat jocul cu care ne obişnuise în ultimul timp. Urma un meci capital pentru echipa bucureşteana în Ligă, cu Olympique Lyon.
Duelul Steaua- Lyon, a început foarte bine pentru trupa lui Lăcătuş, în minutul 11 tabela din Ghencea indicând un incredibil 2-0. Însă nu şi la finalul celor 90 de minute mai îndrăzneam să privim neverosimilul scor de 3-5. Suporterii au trecut repede de la extaz la agonie, iar jucatorii au sfârşit în genunchi, cu capetele plecate în faţa francezilor.
Clasa fotbalistică a TGV-ului lyonez a depăşit clar Personalul de 21:45 bucureştean.
Imediat după acest rezultat nefast, patronul Becali a început sa împroaşte cu noroi pe simbolul, mitul a milioane de stelişti.
Oare acest parvenit al fotbalului nu ştie că şi la bine şi la rău trebuie să fi alături de oamenii cu care ai plecat la drum? Sau ei sunt buni doar atunci când aduc bani în conturile pline până la refuz?
Demnitatea lui Lăcătuş nu poate fi călcată în picioare. Ca răspuns la aceste mizerii aduse, demisia era inevitabilă.
Partea proastă în aceastâ poveste, care a mai avut loc şi in episodul Hagi, este aceea ca doar cei ce joaca rolul antrenorului sunt schimbaţi. Oare este chiar aşa de imbatabil, inviolabil acest personaj mioritic al României?!
Cu sigurantă că efectul de boomerang nu va întarzia să apară pentru măscariciul care joacă rolul îngerului diabolic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu