Civilizaţia bănăţeană

Respectul faţă de fotbal şi de echipa locală din această zonă a ţării, m-a făcut să înţeleg mai bine conceptul de susţinător, suporter, în adevăratul sens al cuvântului. În 2004 eram foarte euforic si mândru de Steaua. Poli era umilită în faţa propriilor suporteri. Faptul că stadionul întreg cânta la scorul de 8-1 pentru Steaua, m-a lasat fară cuvinte. Am trăit un sentiment de frustrare pentru absenţa mea de la un asemenea episod nemaîntâlnit pe vreo arenă autohtonă. Nu mai era vorba de scorul de pe tabela ci despre devotamentul acelor suporteri minunaţi. Anii au trecut. Suntem în 2008 şi eu ma aflu printre ei. Visul de acum patru ani s-a adeverit. Cânt cu ei din tot sufletul la 3-0 pentru Dinamo.

Spectacolul din tribune este produs de lideri care au petrecut weekend-urile pe stadion de la vârste fragede. Ei cred în echipa lor indiferent de adversar, indiferent de rezultat. Iubesc echipa simbol a Banatului şi la dezastrul cu Dinamo, şi la victoria chinuită cu Bistriţa.
Pregătirea marilor dueluri sunt gândite minuţios. Nimic nu trebuie să dea greş. Este momentul să demonstreze pentru încă un an că galeria Politehnicii este cea mai creativă din ţară. Încă o dată îmi este confirmată iubirea unui oraş civilizat faţă de Poli.
Tot respectul pentru aceşti oameni care ştiu cu adevărat cum să îşi susţină favoriţii.