Inocenţa mârşavă a lui Mircea Sandu

După ruşinea de meci de pe „Maracana” din Belgrad, unde naţionala de fotbal a fost umilită de trupa plavă condusă de un adevărat căpitan, Stankovic, presa românească, şi nu numai, a găsit repede un ţap ispăşitor.

Într-un dosar gros, muşamalizat de 19 ani încoace, s-a dat verdictul prin punerea în cârcă a eşecului naţionalei, unei singure persoane, în speţă, Adrian Mutu. S-a trecut cu vederea, însă peste adevăraţii responsabili, peste cauza care a condus la acest efect sportiv dezastruos. Vinovat pentru infrastructura centrelor de sport, vinovat pentru că în şcoli materia de sport s-a redus la o singură oră pe săptămână, vinovat că fotbalul românesc a devenit un business monopolizat de câteva familii controversate, vinovat că nu mai vin spectatorii în tribune, vinovat că poartă tricoul cu numărul 10, vinovat că România ratează Campionatul Mondial din Africa de Sud …poate vinovat că s-a născut. Oare, la câte din aceste capete de acuzare pledează vinovat un simplu jucător de fotbal, în timp ce adevăraţii vinovaţi se ascund?!

Vinovatul fără vină

Preşedintele Federaţiei Române de Fotbal, Mircea Sandu s-a rezumat, la puţine momente după măcel, la următoarea concluzie:„Cine suntem noi, România? Ce tot vreţi atâtea calificări la turneele finale? Hai să nu ne calificam vreo şase ani şi apoi să revenim la un turneu final!”. Declaraţia aceasta a venit din partea celui care este direct răspunzător de rezultatele fotbalului românesc, şi nu din gura unei persoane neavizate. Păi domnule, Sandu, naţională asta, de care ne vorbiţi, reprezintă aceeaşi ţără a lui Dobrin, Balaci, Hagi, Popescu. Reprezintă continuarea naţionalei de la care aţi „muls” vreme de peste un deceniu, performanţele şi banii. Acelaşi imn, aceleaşi culori, aceiaşi istorie, „naşule”!
La un scor de 5-0, nici nu mai încape discuţia ca şi antrenorul să nu aibă o mare parte din vină. Răzvan Lucescu este o persoană care dă prea mult credit unor jucători care nu mai au ce oferii echipei tricolore. Selecţia pentru acest meci fiind una clar neinspirată. Trebuie să se termine odată cu aceste afinităţi şi preietenii, dacă se vrea să se construiască o echipă competitivă. Cel mai elocvent exemplu l-a dat antrenorul Ancic, care a ales un dream-team sârbesc, unde jucătorii au luptat în acest meci ca şi membrii ai celebrei grupări paramilitare, condusă pe vremuri de Arkan.
Mutu nu este vreun sfânt, însă cu siguranţă nu este singurul vinovat de colapsul de la naţională. Trebuie să privim mai întâi pe cei care au dat drumul la un bulgăre de zăpadă ce a luat-o la vale şi este pe cale de a distruge naţionala tricoloră.