Ca(Nicu)La severineana

„Greutăţile” lui Mutu

2010-02-03T23:20:00.007+02:00

De câteva zile, de când a început telenovela „Mutu dopat şi redopat”, prin vocea presei sportive, iubitorii de fotbal s-au despicat în două tabere. O tabără mai pacifistă, care doreşte să mai fie iertat încă o dată rebelul fiu al Argeşului. Pentru asta oamenii cu frică de Dumnezeu din Italia au mers duminică la biserică să se roage pentru el. Între două rugăciuni cerau puţină clemenţă din partea divinităţii, iar la fluierul de start al preotului, enoriaşii aveau de executat 20 de mătanii şi 15 genoflexiuni. Că, deh, câte nu face credinciosul pentru un păcătos… Mai îngroaşe rândurile acestei tabere, şi populaţia care încearcă să îi de-a credit lui Mutu, de după incidentul Chelsea.

La polul opus se află inamici declaraţi ai mojicului care a purtat până de curând banderola de căpitan a naţionalei. Pe bună dreptate şi aceştea aduc argumente solide. „Să nu vorbim de frânghie în casa spânzuratului”. Nimeni nu l-a forţat pe Mutu să se certe cu selecţionerul Răzvan Lucescu sau să înghită în neştire medicamente. Este singurul care a avut, are şi va avea de pierdut din scandalurile de până acum. Cu sau fără Mutu, fotbalul va merge înainte.

Un jucator la asemenea nivel nu avea voie să bage în gură nici măcar o pastilă. Chiar dacă îi erau aduse de mama pastilele ca să slăbească 0, 073 grame, fie aduse de Consuelo pentru a fi mai potent… în meciul cu Lazio. Ceea ce mi-e greu să înţeleg e cum un jucător de talia lui, nu s-a gândit să-şi sune doctorul de la club pentru a-l întreba dacă poate lua suplimentul cu pricina, indiferent dacă acesta era naturist sau nu. Totuşi trebuie să facem diferenţa dintre dopajul din episodul Chelsea şi cel actual. Deosebirea este că acum decarul naţionalei are câteva scuze plauzibile, ce îi pot menţine „greutatea” conturilor. De maturitatea nu are rost să mai discut. Seriozitatea lui s-a văzut atunci când a luat pastilele cu încredere, fără să se gândească niciun moment la eventualele circumstanţe. Rezultatul? Pozitiv, bineînţeles. Rişti cariera, pentru a demonstra ce?! Că eşti „Il fenomeno drogato di tutti tempo”?. Cu siguranţă raspunsul meu era unul negativ, însă „Briliantul” ţine cu tot dinadinsul să fie „pozitiv” în tot ceea ce face. Este dovada unui copil răsfăţat care crede că totul i se cuvine lui, şi nimeni nu are voie să îl tragă la răspundere.

Că a luat pastilele ştiind ce conţin sau nu, doar Mutu poate răspunde. Cert este că nu mai are nimeni încredere într-o persoană care tot stă pe paginile de scandal ale tabloidelor. Mutu în acest moment poate fi mărul stricat din coş care dacă nu este scos din grămadă, are toate şansele să le strice şi pe celelalte.

Prolog îngrijorător pentru Mondial!

2010-01-10T19:08:00.013+02:00

Incidentele sângeroase ce au avut loc înainte de începerea Cupei Africii ce se desfăşoară în Angola, trebuie să fie un semnal de alarmă pentru oficialii de la FIFA. Nu mai este mult până la Campionatul Mondial ce va avea loc în vară, tot pe continentul african. Este evident că siguranţa jucătorilor sau a suporterilor nu este asigurată în condiţiile actuale. Naţionala togoleză a simţit acest lucru pe propria piele, după ce au fost nevoiţi să treacă prim clipe de groază. Preşedintele FIFA, Sepp Blatter nu ar trebui să facă experimente de genul acesta, în ţări în care atacurile teroriste sunt evenimente obişnuite. Aparent, politica de globalizare a lui Blatter este una benefică pentru toată lumea, în special pentru fotbalul slab dezvoltat, în esenţă, însă, este un pericol ce stă pe un butoi de pulbere.

Akakpo, la un pas de moarte!
În ambuscada creată, fundaşul vasluian, Serge Akakpo s-a numărat printre răniţii atacului armat fiind lovit în spate de două gloanţe. Chiar dacă a fost împuşcat, fotbalistul a scăpat cu bine, aflându-se în afara oricărui pericol, informează site-ul echipei FC Vaslui.
Nimic nu mai este de mirare dacă ne gândim că până şi în celebrul, Paris-Dakar, organizatorii au fost nevoiţi şă renunţe la stagiul din Africa, tot din motive de securitate. Aici ar fi de menţionat că au întrerupt cursele din Africa, preferând să se mute în deşerturile din America de Sud. Nu este încă un argument pentru aţi da seama că africanii nu sunt pregătiţi să organizeze cu adevărat un Mondial?!

„Torna presto Cris”

2010-01-10T02:44:00.013+02:00

Plictiseala de la meciurile din Serie A a fost băgată sub preş, de superba victorie, 4-3, a interiştilor.

Nebunia a fost totală pe celebrul San Siro din Milano. Protagoniştii? Jucătorii celor de la Inter, şi cei din Siena.
Campioana ultimelor patru sezoane din Serie A, Inter, a contrazis pe toţi cei care îi puneau la îndoială valoarea. Nerazzurii au obţinut o nouă victorie contra Sienei, într-un meci care poate candida la cel mai spectaculos din acest început de an. Sneijder a resuscitat echipa în momentele în care extravagantul Mourinho nu ştia unde să îşi ascundă frustrarea. Întorsături de situaţii, egalări instantanee, goluri superbe, toate au fost ingredientele savurate de cei care au văzut partida. Macarone a ţinut vii speranţele pentru Siena, însă Sneijder a contabalansat balanţa până la urmă.
Acest succes i-a fost dedicat şi lui Cristi Chivu. Colegii au arătat că sunt alături de el după accidentarea suferită. Cel mai frumos cadou pe care îl puteau oferi a fost victoria de aseară. Coechipierii şi suporterii şi-au arătat dorinţa de a-l vedea pe Chivu cît mai repede în echipă, atunci când au scris pe un tricou „Torna presto Cris” („Intoarce-te repede, Cris”).

Vrăjitorul din... Urziceni

2009-10-21T13:53:00.004+03:00

Unirea Urziceni a produs surpriza serii în Champions League. Campioana României a spulberat pe scoţienii de la Rangers, cu un scor neverosimil, 4-1. „Magicianul” Petrescu a reuşit să vrăjească o echipă care nu spunea nimic în fotbalul românesc. Toată această vraja a constat în profesionalism, disciplină, dorinţă de afirmare, dăruire. No name-ul din micuţul orăşel din Bărăgan nu numai că şi-a creat un blazon în fotbalul mioritic însă, iată, şi în cea mai imortantă competiţie inter-cluburi de pe mapamond. Halucinantul rezultat pentru o întreaga Europă, obţinut de Galamaz et comp. este justificat prin jocul aproape fără greşeală, prestat de o echipă care nu are o experienţă internaţională, însă are cu siguranţă plăcerea de a juca fotbal. Să joci cu aşa dezinvoltură şi curaj pe un stadion istoric: Ibrox Park, plin cu 50,000 de mii de scoţieni fanatici era de neimaginat. Dăcă mai adăugăm şi faptul că au primit gol la prima fază de poartă, şi ne uităm la rezultatul final, putem spune că este cu adevărat un miracol. Este un miracol realizat de Sir Dan Petrescu care a ştiut să îi motiveze şi să schimbe din mers minusurile. Echipa a răspuns bine la aceste schimbări de macaz, Bilaşco, Tudor, Brandan şi toţi ceilalţi trecând repede peste acest şoc primit încă din debut. Fără frica, specifică jucătorilor români, au ieşit la joc şi au specult la maximum şansele ivite răpunând o echipă de tradiţie în fotbal. Au lovit fără milă ori de câte ori au avut ocazia, ca în final un întreg stadion să îşi ridice pălăria în faţa unei echipe fantastice. Meritul principal pentru această schimbare îi revine lui Dan Petrescu care a transformat o cenuşereasă a campionatului românesc, într-o regină a Ligii Campionilor.

Inocenţa mârşavă a lui Mircea Sandu

2009-10-13T23:35:00.007+03:00

După ruşinea de meci de pe „Maracana” din Belgrad, unde naţionala de fotbal a fost umilită de trupa plavă condusă de un adevărat căpitan, Stankovic, presa românească, şi nu numai, a găsit repede un ţap ispăşitor.

Într-un dosar gros, muşamalizat de 19 ani încoace, s-a dat verdictul prin punerea în cârcă a eşecului naţionalei, unei singure persoane, în speţă, Adrian Mutu. S-a trecut cu vederea, însă peste adevăraţii responsabili, peste cauza care a condus la acest efect sportiv dezastruos. Vinovat pentru infrastructura centrelor de sport, vinovat pentru că în şcoli materia de sport s-a redus la o singură oră pe săptămână, vinovat că fotbalul românesc a devenit un business monopolizat de câteva familii controversate, vinovat că nu mai vin spectatorii în tribune, vinovat că poartă tricoul cu numărul 10, vinovat că România ratează Campionatul Mondial din Africa de Sud …poate vinovat că s-a născut. Oare, la câte din aceste capete de acuzare pledează vinovat un simplu jucător de fotbal, în timp ce adevăraţii vinovaţi se ascund?!

Vinovatul fără vină

Preşedintele Federaţiei Române de Fotbal, Mircea Sandu s-a rezumat, la puţine momente după măcel, la următoarea concluzie:„Cine suntem noi, România? Ce tot vreţi atâtea calificări la turneele finale? Hai să nu ne calificam vreo şase ani şi apoi să revenim la un turneu final!”. Declaraţia aceasta a venit din partea celui care este direct răspunzător de rezultatele fotbalului românesc, şi nu din gura unei persoane neavizate. Păi domnule, Sandu, naţională asta, de care ne vorbiţi, reprezintă aceeaşi ţără a lui Dobrin, Balaci, Hagi, Popescu. Reprezintă continuarea naţionalei de la care aţi „muls” vreme de peste un deceniu, performanţele şi banii. Acelaşi imn, aceleaşi culori, aceiaşi istorie, „naşule”!
La un scor de 5-0, nici nu mai încape discuţia ca şi antrenorul să nu aibă o mare parte din vină. Răzvan Lucescu este o persoană care dă prea mult credit unor jucători care nu mai au ce oferii echipei tricolore. Selecţia pentru acest meci fiind una clar neinspirată. Trebuie să se termine odată cu aceste afinităţi şi preietenii, dacă se vrea să se construiască o echipă competitivă. Cel mai elocvent exemplu l-a dat antrenorul Ancic, care a ales un dream-team sârbesc, unde jucătorii au luptat în acest meci ca şi membrii ai celebrei grupări paramilitare, condusă pe vremuri de Arkan.
Mutu nu este vreun sfânt, însă cu siguranţă nu este singurul vinovat de colapsul de la naţională. Trebuie să privim mai întâi pe cei care au dat drumul la un bulgăre de zăpadă ce a luat-o la vale şi este pe cale de a distruge naţionala tricoloră.

FC Drobeta, „gazează” CFR-ul craiovean

2009-10-04T19:27:00.006+03:00

FC Drobeta a reuşit să câştige al doilea meci consecutiv pe teren propriu, în nou-născutul derby al Olteniei. Formaţia Gaz Metan CFR Craiova a fost învinsă cu scorul de 3-2, după un meci palpitant.

Pe o ploaie rece de toamnă, meciul cu echipa craioveană venea după eşecul suferit de severineni, în faţa Jiului din Petroşani. Cu o poziţionare în zona nisipurilor mişcătoare, cele trei puncte erau vitale pentru aducerea echipei pe linia de plutire. Mai putem spune că acesată partidă putea fi considerată de mehedinţeni, şi ca o revanşă împotriva echipei care a stopat periplul din Cupa României-Timişoreana. Conştienţi de aceste lucruri, băieţii conduşi de tehnicianul Vali Tiţa au început meciul cu doljeni foarte bine, creându-şi numeroase oportunităţi.

Eurogol oltenesc
Prima repriză, s-a jucat intens, fiind un continuu asalt la porţile apărate de cei doi portari. FC Drobeta a reuşit să deschidă scorul în minutul 35, prin „rebelul” Moutinho, după un şut la colţul lung bine plasat. Bucuria drobetanilor nu a durat foarte mult, fiind repede treziţi de adversari. După gol, agresivitatea oaspeţilor a crescut, iar acest lucru a dat rezultate imediate. La un atac prelungit, în jumătatea severineană, mijlocaşul Alin Vigariu a marcat în vinclu, de la 30 de metri. După o primă repriză frumoasă spectatorului neutru, cu ocazii numeroase la ambele porţi, tabela consemna egalitate.

Final de infarct
Încrezători în capacitatea lor, fotbaliştii severineni nu au mai ratat la fel de mult ca în prima parte. S-a observat în prima repriză, că şuturile de la distanţă îi dau mari bătăi de cap portarului craiovean. Îndemnaţi să îl surprindă pe goalkeeperul Rîmniceanu cu şuturi de la distanţă, jucătorii au început să îi expedieze baloanele cu „ospitalitate". Eficienţa acestui fapt a dat rezultatul scontat în minutul 49, când Tobă înscrie cu un şut de la 17 metri în stânga portarului. Gazdele şi-au luat toate măsurile pentru a păstra avantajul minim şi au încercat să nu se descopere prea mult în apărare. Cea de-a doua victorie pe teren propriu părea să fie clară la golul trei marcat de Poiană în minutul 87. Găzarii au ţinut să îi ţină în suspans până la final pe spectatorii prezenţi la meci, după ce au redus din handicap în minutele de prelungiri. Neacşa a şutat de la 20 de metri, iar mingea, deviată de un fundaş al gazdelor, a intrat în poarta lui Zimmermann. După această rundă, FC Drobeta urcă în clasament până pe poziţia a XIII-a, cu o vizibilă îmbunătăţire în jocul echipei de la Dunăre.

Etapa viitoare, oltenii vor merge în fieful echipei UTA, unde se speră prima victorie din actuala ediţie de campionat. Nu va fi deloc uşor, în compania unei formaţii care nu a cunoscut până acum gustul amar al înfrângerii. Totuşi, nimic nu este imposibil, victoria pe acest teren nefind o necunoscută, în turul sezonul trecut Drobeta obţinând toate cele trei puncte.

Ploaie de goluri în Liga Campionilor

2009-03-11T00:52:00.000+02:00

Încă o seară de vis a avut loc pe cele patru stadioane europene. Imnul campionilor a fost cu adevărat înţeles de jucătorii tuturor formaţiilor, iar spectatorii şi telespectatorii au văzut un show de 19 goluri şi un fotbal superb.

Pe Allianz Arena, bavarezii jucau doar la spectacol, după ce câştigaseră la Sporting cu 5-0, nemţii îşi asiguraseră calificarea încă de săptămâna trecută. Însă trupa condusă de Klinsmann nu a avut milă de lusitani, învingându-i cu un neverosimil 7-1.

În returul de pe Anfield Road, echipa cormoranilor a facut spectacol cu Real Madrid, înregistrându-i un umilitor 4-0. Cu toate că în campionat nu are acelaşi randament, Liverpool joacă probabil cel mai frumos fotbal din Liga Campionilor. Căpitanul Gerrard a marcat două goluri la meciul 100 în Europa, după ce „El Niño” Torres reuşise să deschidă scorul. Coşmarul spaniolilor a fost completat de golul lui Dossena care a îngropat formaţia madrilenă. Încă un an se termină din faşă pentru Real Madrid, în timp ce Gerrard&co. sunt tot mai aproape de câştigarea celei mai importante competiţii inter-cluburi.

“Bătrâna doamnă” a italienilor nu a reuşit să întoarcă rezultatul înregistrat în tur cu formaţia londoneză, Chelsea. Cu toate că a condus în două rânduri, Juventus a trebuit să recunoască superioritatea englezilor. Scorul de 2-2 îi trimite pe londonezii alături de conaţionalii de la Liverpool în sferturi.

În infernul grecesc, Villareal a reuşit să se califice în datrimentul celor de la Panathinaikos, chiar dacă în tur nu reuşiseră decât un egal. Ibagaza şi Lorente au fost marcatorii formaţiei iberice iar pentru eleni V. Mantzios a readus pentru 15 minute speranţa calificării. Grecii rămân cu o calificare în primăvara europeană şi o figură frumoasă facută în tot acest drum din Ligă.

FC Drobeta rămâne în careul de aşi

2009-03-09T22:35:00.000+02:00

În dificila deplasare de la Internaţional Curtea de Argeş, echipa de la Dunăre nu avea voie să mai facă încă un pas greşit, după semieşecul cu „U” Cluj din etapa trecută. Cele trei puncte puse la bătaie erau echivalente cu rămânerea în cursa pentru promovarea pe prima scenă fotbalistică.

Meciul în sine a fost unul în care ambele combatante au fost precaute, conştiente de faptul că o înfrângere le scotea temporar din lupta pentru promovare. Victoria a fost ratată de puţin de ambele formaţii, în prima repriză argeşenii au lovit bara butului apărat de juniorul Pânzaru, iar în actul secund, mijlocaşul severinean „Pele” Păun nu a reuşit să înscrie singur cu portarul. Scorul de 0-0 nu le diminuează şansele de promovare celor două formaţii, însă de acum orice pas greşit poate să fie unul decisiv până la finalul campionatului. Remiza acestui joc, coroborată cu egalul liderului, Unirea Alba-Iulia, ascute din ce în ce mai mult lupta pentru promovare.

Etapa viitoare severinenii vor reveni la Vânju-Mare, unde vor întâlni formaţia Liberty Salonta, care în tur a reuşit să fie prima echipă ce i-a învins pe drobetani.

FC Drobeta „ joacă pe loc”, după egalul cu „U”

2009-02-28T14:45:00.000+02:00

În etapa inaugurala a returului FC Drobeta a întâlnit formaţia U Cluj, pe stadionul din Vânju-Mare, în compania a 1 500 de suporteri dornici de a vedea echipa lui Neagoe la „treabă”. Primul atac mai „închegat” al ardelenilor din minutul cinci, a fost fructificat. Oaspetii au reuşit să deschidă scorul cu ajutorul largului concurs al portarului Hârşu. Szilagyi a profitat de acest cadou neaşteptat, după ce goalkeeperul a scăpat mingea la o centrare care nu anunţa mare lucru. A urmat o dominare a drobetanilor cu atacuri numeroase în jumătatea de teren clujeană, dar fară efect pe tabela de marcaj. De remarcat în prima repriză a fost şi bara lui Jenaru, venită după o fază construită foarte bine de linia mediană. La pauză, antrenorul severinean a făcut două schimbări interesante, tânărul portar Pânzaru luându-i locul lui Hârşu, iar ex-mijlocaşul celor de la Building Vânju-Mare, Poenaru, a schimbat pe Roşianu. Echipa lui "Geană" a atacat continuu pentru a izbuti golul egalizator care să mai deschidă o echipă a Universităţii baricadată cu toate liniile în apărare. Totuşi, marea ocazie a actului secund a aparţinut tot oaspeţilor care au scăpat pe un contraatac tăios, meritul pentru menţinerea aceluiaşi rezultat aparţinând tânărului portar. Spre finalul meciului, a venit după numeroase ocazii şi golul egalizator din minutul 78 al noii achiziţii, Marius Ene. Până la finalul partidei rezultatul a rămas neschimbat. Eugen Neagoe debutează oficial cu un egal care îi menţine pe mehedinţeni în lupta pentru promovare, însă asemenea puncte irosite pe teren propriu sunt greu de digerat. Cele două puncte pierdute „acasă”, trebuie recuperate în dificila deplasare de la Internaţional Curtea de Argeş, din etapa viitoare. Este necesar un rezultat favorabil pentru a nu pierde plutonul de cinci echipe care se bat la promovare.

Meci „fanatik” pe Aly Sami Yen

2009-02-27T01:10:00.000+02:00

Nebunie în Turcia, unde fosta echipa a lui Hagi, Galatasaray Istanbul, a obţinut o calificare spectaculoasă în dauna francezilor de la Girondins de Bordeaux. Dupa 0-0 la Bordeaux, turcii plecau cu prima şansă însă trupa lui Blanc a început foarte decisă, în minutul 1 reuşind să deschidă scorul atunci când Bellion a marcat pentru francezi. Lupta şi dăruirea arhicunoscută a poporului turc a fost confirmată şi de această dată. După o bară şi o mare ocazie de gol, „Galata” a egalat în minutul 42, prin noul „copil teribil” al „semilunei”, Arda Turan, după un sut de la marginea careului. Atacurile echipei gazde au continuat iar australianul Harry Kewell a marcat probabil cel mai frumos gol al acestei ediţii de Cupă Uefa, printr-o ghiulea de la 25 de metrii în vinclu.
În repriza secundă, tot turcii au fost la cârma jocului iar golul înscris de acelaşi Arda, a venit conform cursului jocului. Sclipirile de pe Aly Samyen ale lui Cavenaghi şi Chamakh care au reuşit să restabilească egalitatea, înscriind în minutele 74 şi 76, au fost năruite de Sabri in minutul 94. În ultimele secvenţe, turcii au obţinut un corner. În urma acestei faze fixe mingea a fost respinsă în faţă de unde Sabri a şutat fară nicio speranţă pentru Rame. Golul izbăvitor a declanşat infernul pe întreg stadionul, calificarea celor din Istambul fiind meritată datorită dăruinţei extraordinare.

Lăncierii au răpus Fiorentina

2009-02-27T00:01:00.000+02:00

Mutu & co. venau în "ţara lalelelor" cu scopul de a câştiga partida cu "lăncierii" lui Van Basten. Formaţia viola din Florenţa, a capotat pe teren propriu în faţa Ajaxului cu o săptămână mai devreme. Cu toate că Fiorentina a jucat bine, ratările au fost hotărâtoare la finalul celor 90 de minute. Olandezii au fost mai pragmatici iar Kennedy Bakircioglu a înscris împotriva cursului jocului pentru oaspeţi, cu 30 de minute înainte de final, după centrarea lui Luis Suarez.

În meciul de azi, mingea s-a încăpăţânat să intre în poarta olandezilor, în ciuda numeroaselor ocazii. “Briliantul” a ieşit la rampă printr-o pasă sclipitoare dată colegului din avanposturi, Gilardino care nu l-a mai iertat pe portarul Vermeer. După gol, partida a avut un ritm mai alert, echipele jucând cu garda jos. Istoria din primul meci s-a repetat şi în această seară, fatidicul minut 88 fiind decisiv pentru soarta calificarii, după ce olandezii au reuşit egalarea, prin Leonardo.

Fiorentina a dovedit ca este o echipa puternică şi că poate apăra blazonul prin întoarcerea calificării pentru optimile Cupei UEFA, însă ocaziile s-au răzbunat.

Meci de infarct

2009-02-22T23:42:00.000+02:00

Partida de baschet dintre Elba Timişoara şi Energia Rovinari se anunţa una destul de disputată, având în vedere meciurile directe din acest sezon, în care gorjenii au îmblînzit „leii din banat”. Cu toate că echipa gorjeană este la primul sezon în liga naţională, aceasta este una dintre surprizele plăcute ale campionatului. Pentru bănăţeni, gorjenii erau "naşii" de până azi, reuşind sa îi învingă peste tot pe unde i-au întâlnit. În tur, oltenii au adjudecat meciul cu un scor sec de 83-59, iar în Cupa României o victorie la şapte puncte diferenţă pentru Rovinari, 84-77.
Începutul furibund al timişorenilor precum şi ziua de graţie a celor două „motoare” ale Elbei, Rade Dzambic şi Milos Pesic au fost hotărâtoare pentru deznodământul acestei partide. După primul sfert de vis al Elbei, tabela arăta un neverosimil 41-20, un scor care îi îngropa în cărbune pe rovinăreni. Însă în următoarele două sferturi oaspeţii au recuperat din handicap, iar pe final de meci au reuşit chiar să egaleze. Experienţa formaţiei lui Dragan Petricevic şi-a spus cuvântul în ultimele minute, iar Rade Dzambic a fost din nou jucătorul care a ridicat spectatorii din sala „Olimpia” şi i-a entuziasmat printr-un nou meci interzis cardiacilor, scorul final fiind de 105-99. Gorjenii pot să îşi i-a revanşa miercuri, în meciul retur din Cupa Romaniei, unde pleacă cu un uşor avantaj datorită victoriei din tur.

Victorie muncită pentru polişti

2009-02-22T21:54:00.000+02:00

Într-o etapă a surprizelor, sala „Constantin Jude” a fost gazda partidei de handbal dintre echipa locală, CSU Politehnica şi CSM Oradea, meci contând pentru etapa a 15-a a Ligii Naţionale.
Alb-violeţii porneau favoriţi în confruntarea cu bihorenii datorită poziţiilor din clasament, Oradea în 14 etape realizând „performanţa” de a acumula doar patru puncte, în timp ce Poli se afla pe poziţia a noua cu 11 puncte în „tolbă”.
Cu toate acestea, băieţii lui Nedelijko Vuckovic au avut un meci mult mai dificil decat se aşteptau. Echipa vizitatoare a venit pe Bega să îşi joace ultima şansă în vederea unei posibile salvări de la retrogradare iar bănăţenii erau obligaţi să câştige partida pentru a nu simţii şi ei emoţiile retrogradării.

Două reprize total diferite

În primul mitan oaspeţii au zburdat pe teren şi au reuşit un procentaj foarte bun la eficacitatea şuturilor transformate în goluri. De remarcat au fost şi paradele ex-polistului Vasile Viman, care a fost providenţial la nenumarate atacuri ale timişorenilor. După 30 de minute de handbal frumos, tabela arăta un surprinzător 18-14, pentru oaspeţi.
Repriza a doua a început cu un val de atacuri materializate de handbaliştii de pe Bega, aceştia reuşind să surmonteze avantajul de patru goluri într-un timp foarte scurt. De aici totul a început să decurgă în avantajul gazdelor care au reuşit până la sfârşit să menţină un avantaj de două-trei goluri, scorul de la final, 31-29, fiind unul meritat pentru violeţi. La această victorie au contribuit decisiv jucătorii Şimicu, Fenici şi Ursu fiecare marcând de şase ori în poarta adversă.
În urma acestei victorii poliştii acumulează 13 puncte care îi ţin deoparte de locurile clasamentului minat.

Programul următoarelor două etape

Urmează derbyul banăţean de la Resiţa, în care cele 2 puncte puse în joc sunt extrem de importante pentru ambele combatante, băieţii lui Aihan Omer venind după o înfrângere ruşinoasă la formaţia gorjeană, Lignitul Târgu-Jiu, urmând pe 4 martie la ora 17.00, în cadrul etapei a 17-a, de pe teren propriu, să vină în Banat formaţia „mult iubită”, Dinamo Bucureşti.

Frăţia oltenească

2009-02-19T23:58:00.000+02:00

Vestea iminentei sosiri a lui Liviu Mihai la FC Drobeta, întregeşte lista noilor veniţi de la formaţia pandură şi totodată asigurarea compartimentului ofensiv care în tur a avut de suferit în unele momente. Cu toate că mai sunt nouă zile pînă la reluarea campionatului ligii secunde, oficialii clubului severinean sunt unii dintre cei mai activi cumpărători de pe piaţa transferurilor din seria a doua. Asta şi datorită potenţialului financiar de care dispun cei doi patroni ai clubului mehedinţean. În toamna anului 2008, revista Capital îl clasa pe bossul de la Dunăre, Cristian Burci, pe poziţia 28, cu o avere estimată la aproximativ 250.000.000 de euro. Prin urmare, resurse financiare exista, mai rămâne ca investiţiile făcute să dea rezultate.

Până ieri pe stadionul Municipal ajunseseră şase fotbalişti, însă de azi lotul lui Neagoe este aproape de a se întări cu experimentatul atacant Liviu Mihai, care a strâns 198 de partide pe prima scenă fotbalistică. Atacantul formaţiei gorjene nu mai intră în planurile de viitor ale lui „Sorinaccio”, asta şi datorită serioasei accidentari pe care a sufertit-o în cantonamentul din Portugalia în primăvara anului trecut. După acest episod neplăcut, atacantul a fost supus unei intervenţii chirurgicale la genunchiul piciorului stîng în urma unei rupturi de menisc şi de ligamente încrucişate.

Clujeanul în vîrstă de 31 de ani şi-a început cariera de fotbalist la formaţia Univesitară de pe Feleac în anul 1994. După cinci ani petrecuti la „şepcile roşii” a fost transferat la echipa bucureşteană Fc Naţional, unde nu a rezistat decât un an de zile. Vîrful de formă al carierei sale a fost pe meleagurile dobrogene. Cu Liviu Mihai în ofensivă, Farul de la malul Mării Negre a început să lumineze pe harta fotbalistică, acesta fiind un jucator exponential, iar din 2006 încoace face parte din cadrul formaţiei gorjene.

Paşalâcul severinean din Antalya

2009-02-11T18:17:00.000+02:00

Primul cantonament din istoria clubului echipei dunărene, în ţara semilunei, le prieşte jucătorilor de la FC Drobeta. Acest lucru este confirmat în urma victoriilor izbutite în cele două jocuri disputate în de acum binecunoscuta locaţie a cluburilor autohtone, Antalya. Victoria din primul test din Turcia cu fosta campioană a Muntenegrului din 2007, FK Zeta Golubovci, scor 2-0, a confirmat drumul cel bun pe care se află mehedinţenii. A urmat o nouă victorie contra formaţiei Hertha Berlin II, FC Drobeta asigurandu-şi victoria prin golul reuşit de Alexandru Fotescu. De admirat este şi garnitura defensivă care a reuşit să menţină plasa lui Hîrsu nescuturată. Toate aceste atuuri sunt rezultate care dau un primat de încredere în randul celor de la FC Drobeta, şi nu numai. Urmează încă patru meciuri de pregatire extrem de importante în vederea atingerii obiectivului propus, pentru elevii lui Eugen Neagoe. Următorul duel al echipei de pe locul secund din liga a doua, va fi joi, de la ora 15, unde formaţia FK Borac Banja Luka, din Bosnia&Herţegovina va da piept băieţilor lui Geană. După revinirea în ţară severinenii mai au un ultim test, probabil cel mai important al iernii, împotriva formaţiei ialomiţene, Unirea Urziceni.
La capitolul achiziţii dunărenii au reuşit să îl aducă pe golgeterul formaţiei Progresul, Marius Ene, profitând de degringolada care se afla în parcul de lângă arenele BNR. Atacantul în vârsta de 25 de ani a semnat un contract pe durata a doi ani cu oficialii clubului de la Dunăre. Fostul jucător al Progresului s-a aflat în această iarnă în probe la Dinamo Baku (Adzerbaidjan) şi FC Kosice (Slovacia), iar din ţară a mai fost dorit de Oţelul Galaţi şi contracandidata Unirea Alba Iulia.

Falimentul fotbalului mic şi al “vedetelor” artificiale

2009-01-26T12:02:00.000+02:00

"Sindromul" desfiinţărilor de echipe a lovit deja ambele serii secunde de fotbal. Epidemia de criză s-a manifestat mai acut în seria I, primele echipe care prevesteau colapsul din fotbalul autohton fiind Forex Braşov si Prefab Modelu. Cele două cluburi nu au rezistat nici până la finalul turului. Alături de ele a “dezertat” din pluton şi formaţia moldoveană, Ştiinţa Bacău. Începutul de an a gasit şi formaţia “bancară” din Parcul cu platani într-un faliment bancar iminent, întregind lista posibilelor echipe răpuse de necruţătoarea criză.
În seria a II-a putem spune că majoritatea combatantelor au fentat desfiinţarea, acestea menţinându-se în efectiv complet până în acest moment. Dintre ele doar trei echipe mai puţin tehnice în faţa unui adversar venit de nicăieri, au fost faultate grav de criza financiară. Formaţii precum UTA sau U. Cluj se află în moarte clinică, singurele aparate care le mai ţin în viaţă fiind atât speranţa unui investitor care are “leacul” necesar salvării de la dezastru, cât şi suporterii, care nu acceptă să vadă cum peste trofee şi istorie se aşterne o pânză neagră. O situaţie asemanatoare putem spune ca are şi Mechel Câmpia Turzii, care este tot mai aproape de desfiinţare, după ce ruşii de la combinatul Mechel au anunţat stoparea finanţării.
Însă orice rău merge spre bine. Este posibil ca în urma acestei crize să vedem adevarata valoare a fotbalului românesc şi ai acelora care sunt actorii principali. Aici mă refer la conducători, antrenori şi în special la jucători.
În liga a doua foarte mulţi jucători învăţaseră prostul obicei al fotbaliştilor din prima divizie, acela de a-şi supraaprecia propria valoare, criza mai trezindu-i din visul gloriilor demult apuse. Până mai ieri, portarii se aruncau printre cifre să mai prindă un zero la salariul de pe contract. Fundaşii tatonau cât de mult puteau, în speranţa unui salariu consistent. Mijlocaşii îşi construiau minuţios doleanţele contractuale, iar atacanţii erau de departe golgeterii care punctau ori de câte ori li se ivea ocazia unei oferte. Prin urmare, gândul jucătorilor era tot mai mult la bani, iar fotbalul era undeva în planul secund, rămânea în umbra contractului. Asta până când realitatea şi criza nu au mai putut suporta un “vedetism” artificial care dădea în nesimţire. Dovadă spuselor mai sus este şi sondajul realizat în vara trecută, de Federaţia Internaţională de Istorie şi Statistică a Fotbalului (IFFHS), care poziţiona campionatul autohton în urma primelor ligi de fotbal din ţări precum Yemen, Malaysia sau Bahrain. Atunci ce să mai vorbim de liga a 2-a, care probabil este devansată clar de ţări precum Togo, Grenada ori Burkina Faso.

Allah Rădoi

2009-01-23T22:00:00.000+02:00

Există multe proverbe care exprimă nu numai cât de mult contează "prima impresie", dar şi ce consecinţe are ea asupra viitorului tău în mediul unde abia ai ajuns. Rădoi a ţinut cu orice preţ ca această zicală să i se realizeze chiar în meciul de debut în Arabia Saudită, la noua echipă Al Hilal, şi, i-a reuşit.

Numai un jucător precum Mirel Rădoi avea tupeul, curajul, să intre în primul 11, alături de jucători cărora probabil abia le-a invăţat numele în aceste zile. Să nu mai precizez că era un derby, fie el chiar şi al Arabiei Saudite. Însa "Oli" a avut încredere în fostul lider al Stelei şi a mizat pe acesta. Pentru o seară, Mirel a fost Allah Rădoi în deşertul saudiţilor. Ce avea să urmeze?
Un debut fantastic pentru „Mati”, care s-a impus încă din primul meci prin deposedările marca „Rădoi”, precum şi prin diagonalele care au luminat o echipă Al Hilal care era în lipsă de idei. Acest meci este cea mai bună oportunitate de a le închide gura tuturor contestatarilor din aceste ultime zile, care au mai defrişat un hectar de pădure pentru a-l critica pe nedrept, pentru a-i cânta prohodul terminării carierei fotbalistice. După un şut care a trecut la câţiva centimetrii de vinclu, ex-stelistul a prins şi mai mult curaj. El a contribuit decisiv la deschiderea scorului după o diagonală de peste 30 de metri, care l-a găsit pierdut în tuşă de apărarea adversă pe vechiul prieten rapidist, Wilhelmsson. Suedezul a centrat vedetei locale Al Qahtani care a reuşit să înscrie, nu însă după ce a ridicat pulsul lui Olăroiu. Meciul bun al lui Rădoi a fost încoronat cu un gol superb. Un gol care l-ar face invidios pe orice atacant care îsi respectă valoarea. Un gol care le-a dat o palmă celor care îi puneau valoarea la indoială. Un gol şi un meci care îl obligă pe "Piţi" să îl urmărească pe tricolor în continuare, în perspectiva viitoarelor meciuri ale primei reprezentative.
După răspunderea pe care şi-a asumat-o Olăroiu prin aducerea unui jucător din campionastul României, pe o sumă nu neglijabilă chiar şi pentru miliardarii în euro, acesta a mai mizat pe Mirel şi azi. Recunoştinţa a venit instantaneu chiar atunci când echipa antrenată de "Oli" avea cel mai mult nevoie de luptătorul român.
Milioanele de stelişti au fost mândri de jucătorul care ani buni a dus greul Stelei, şi care nu le-a înşelat aşteptările nici în această seară.

Chilieni la FC Drobeta

2009-01-17T14:44:00.000+02:00

În ciuda faptului că aproape jumătate dintre echipele din liga 2 se confruntă cu probleme financiare de proporţii, iar trei deja au capotat, severinenii reuşesc să reziste împotriva acestor vremuri grele. Mehedinţenii nu se dezmint în atingerea obiectivului propus la începutului sezonului: promovarea în primul eşalon. Pentru aceasta, la echipa patronată de Jean Ionică şi Cristian Burci, au ajuns în probe şi cei doi chilieni de primă ligă promişi la începutul anului, mijlocaşul ofensiv, Patricio Rubina (Universidad Concepcion) şi fundaşul stânga Ivan Valenzuela (Deportes la Serena).

O echipă care vrea să fie competitivă trebuie să aibă concurenţă pe toate posturile. Prin urmare, severinenii au luat în probe pe portarul Dan Pânzaru, după ce în tur a evoluat la Arieşul Turda. Iar ca jucători de câmp pe Patricio Rubina, jucătorul în vârstă de 28 de ani, care ar putea fi soluţia pentru postul de mijlocaş de creaţie şi de bandă stînga, iar Ivan Valenzuela soluţia de avarie pe aripa stângă, acolo unde veteranul Trofin este deocamdată cap de listă pe foaia de joc a lui Neagoe. Surse neoficiale anunţă că luni se va parafa şi un transfer de primă ligă. Atacant la formaţia ialomiţeană până în această iarnă, Bogdan Aldea, ar urma să vină la malul Dunării din postura de jucător liber, după rezilierea contractului cu Unirea Urziceni. Dacă analizam ce jucători s-ar alătura lotului, am da dreptate preşedintelui clubului dunărean, Vasile Mănescu, care declara că la FC Drobeta se vrea concurenţă pe toate posturile pentru a se atinge obiectivul.

MULŢUMIM CĂPITANE!

2009-01-16T20:49:00.001+02:00

Fotbalul din liga naţională nu a pierdut numai un jucător exponenţial al generaţiei lui Chivu şi Mutu, ci a pierdut un lider de echipă devotat cu adevărat culorilor clubului. Ziua transferului CĂPITANULUI a venit într-un moment în care la porţile clubului din Bulevardul Ghencea bătea tot mai tare criza financiară. Colacul de salvare a venit, culmea, tocmai din mijlocul deşertului, de la şeicii lui Olăroiu, iar Rădoi a putut satisface două lucruri dintr-o singură semnătură. O dată, redresarea bugetului Stelei, iar pe de altă parte, asigurarea unei vieţi liniştite după terminarea carierei de fotbalist.
Jucătorul care acum nouă ani ajungea la echipa militară a lăsat în urmă un gol imens în sufletele tuturor persoanelor care au o legătură cu Steaua. "Mati" a impresionat încă din primul meci, prin calităţile fotbalistice indiscutabile precum şi prin spiritul de luptă. Anii au trecut şi băiatul vizibil emoţionat care păşea acum nouă ani în vestiarul unde Piţurcă, Hagi şi Lăcătuş sărbătoreau după victorii contra belgienilor de la Anderlecht, sau contra coloşilor de la Barcelona, a devenit urmaşul acestor legende steliste. Liderii sunt greu de găsit, Steaua însă a fost norocoasă să îl găsească pe căpitanul în jurul căruia s-a creat o adevărată familie în tot acest timp. Caracterul deosebit al lui Rădoi a fost apreciat începând de la antrenori şi încheînd cu un puşti de cinci ani care azi l-a aşteptat cu ochii în lacrimi în aeroport. Definiţia oricărui om implicat în fenomenul fotbalistic este aceea că Rădoi este jucătorul care îşi dă viaţa pe teren. Chiar dacă nu am fost privilegiatul suporter stelist care să trăiasca acele momente de vis ale nopţii de 7 Mai '86, totuşi sunt mândru că am trait alături de Rădoi clipe care cu greu vor mai fi reeditate în viitorul apropiat. Alături de Mirel am trăit cele trei seri minunate în urma cărora ne-am calificat în grupele Ligii Campionilor. Alături de Mirel am trăit nebunia penaltyurilor din 16-zecimile Cupei Uefa, cu Valencia. Alături de Mirel am trăit dezastrul de pe Riverside Stadium. Pentru aceste momente care o să rămână imagini vii în amintirea tuturor steliştilor îi MULŢUMESC CĂPITANULUI.

"Geană" antrenor la FC Drobeta

2009-01-07T19:27:00.000+02:00

Începutul de nou an era confuz pentru toţi suporteri lui FC Drobeta. Vestea plecarii antrenorului principal, Iulian Mihăescu, alături de Ioan Andone la echipa arabă Al-Ettifaq, a luat prin surprindere pe toată lumea. Imaginea de deschizător de drumuri spre fotbalul mare, creată în mintea suporterilor a fost îngropată de nisipurile africane. Mirajul banilor oferiţi de şeicii saudiţi l-au convins pe Mihăescu să emigreze spre ţări necunoscute pe harta fotbalistică. Cu toate că la Severin a găsit toate premisele unei lansări spre fotbalul mare din postura de principal, acesta a optat să fie veşnicului secund. Locul din clasament de la finalul turului şi jocul prestat de echipă erau argumente puternice pentru a continua proiectul început.

"Devotamentul" fostului dinamovist faţă de fanii Drobetei şi mai ales lipsa de profesionalism de care a dat dovadă, după şase luni frumoase la malul Dunării, sunt acum doar o simplă amintire. Privirile si urechile severinenilor sunt acum aţintite către tribuna oficială, acolo unde conducerea trebuie să gasească persoana potrivită pentru funcţia de antrenor. Cel mai vehiculat nume din aceste zile a fost cel al olteanului Eugen Neagoe, care în această seară a ajuns şi la un acord cu FC Drobeta. Prin urmare o bila albă pentru preşesdintele, Vasile Mănescu care s-a orientat către un antrenor tînăr precum Neagoe, care a mai antrenat pe cei de la Pandurii Tîrgu- Jiu. Sperăm că anul acesta va intra în istoria clubului mehedinţean, ca fiind antrenorul care promovează în premieră echipa în Liga 1.

Demitizarea lui Lăcătuş

2008-12-16T00:13:00.000+02:00

Perversitatea lui George Becali, patronul clubului Steaua Bucureşti, (care a ajuns râsul Europei), preşedintele partidului PNG-CD (care a acumulat un gigant procent de 2% la alegerile parlamentare) şi posesorul a 50 de mioare mandre si cornute, este inimaginabilă. Este a doua oară când îl foloseşte pe post de scut pe Lăcătuş în războiul cu ultraşii “militari”. Primul episod a avut loc după şutul în fund dat lui Hagi după ce i-a băgat în conturi 10.000.000 de euro, în urma calificarii în grupele Ligii Campionilor.
Nu poţi să nu observi că prin readucera lui Lăcătuş după o lună şi jumătate de la demitere, Becali încearcă să închidă gura fanilor. Afirm cu tărie că “fiara” greşeste dacă o să semneze pactul cu diavolul din Pipera. O dată grşeşete că se bagă peste Dorinel, care a afirmat că doreşte să continue la Steaua, şi cel mai grav greşete că îi întinde mâna omului care l-a aruncat din locul unde a scris istorie.
Ce este în mintea lui Lacatuş? A uitat că a plâns în vestiar când şi-a luat rămas bun de la echipă? A uitat ca l-a lăsat acelaşi Becali nedrept pe “tuşă”?
Nu observă nimeni că patronul stelist se joacă cu destinul echipei fanion a României? Să nu mai vorbim de milioanele de suporteri care sunt dezgustaţi de circul ieftin. Trebuie să îl trezească cineva pe Gigi, şi să îi spună că antrenorii nu se perinda la echipa precum ciobănaşii de la stâna din marginea Piperei. Haosul continuă atât în Ghencea, căt şi în fotbalul mioritic pe care sincer, nu îl mai înţeleg.

Sărbători fericite pentru microbiştii mehedinţeni

2008-12-12T16:00:00.000+02:00

Finele turului a confirmat drumul cel bun pe care se află echipa severineană, FC Drobeta. Cele patru victorii consecutive din finalul turului ( ultima chiar in fieful arădenilor de la UTA), a propulsat echipa dunareană pe locul secund. Dacă pentru mulţi oameni de fotbal candidatura la promovare a Drobetei, era o utopie puerilă, iată că băieţii conduşi de Iulian Mihăescu ţin să îi contrazică.
Omogenitatea grupului celor de la FC Drobeta, invincibilitatea pe propriul teren şi aranjarea bine gândită a echipei de către antrenor, sunt câteva din plusurile din acest tur de campionat. Cu toate că lotul nu este alcătuit din nume cunoscute, jucătorii au reuşit să işi arate valoarea în aproape toate duelurile. Un experiment asemănator a fost şi cel al Universităţii Craiova, care a avut continuitate la nivelul unui lot necunoscut de jucatori aduşi în mare parte de la Caracal, si azi, este surpriza placută a Ligii I. Cu 2-3 transferuri în pauza competiţională, forţa grupării severinene ar creşte considerabil. Prin urmare ar creşte şi şansele de promovare pe prima scenă fotbalistică.
Se poate observa faptul că sportul mehedinţean a început din nou să fie competitiv la un nivel ridicat. Atât în liga secundă, FC Drobeta, cât şi cele două grupări mehedinţene din Liga aIII-a, Minerul Mehedinţi şi Building Vânju-Mare, iernează de pe poziţii promovabile.Lucrurile încep să se mişte pe meleagurile care au dat de-a lungul timpului fotbalişti care au făcut istorie pe unde au activat. Nume precum Sorin Vlaicu. Mirel Rădoi. Flavius Stoican sau Gabriel Boştina vin să întărească această afirmaţie. Faptul că şi Primaria din Drobeta Turnu Severin, a început un amplu proces de modernizare la stadionul Municipal, organizarea turneelor inter-şcolare, nu pot decât să demonstreze că sportul este o prioritate pentru conducatorii urbei.

Ascensiunea Drobetei continuă

2008-11-22T17:42:00.000+02:00

FC Drobeta îşi continuă şirul invincibilităţii pe teren propriu după un campionat şi jumătate. După succesul din etapa trecută, de la Deva, dunărenii au reuşit o nouă victorie pe terenul de la Motru. "Lanterna roşie" a acestei serii, Mechel Câmpia Turzii, a fost echipa care a capotat în faţa severinenilor. Oficialii de la Dunăre nu acceptau la acest meci, decât varianta victoriei. Cum era de aşteptat, vizitatorii au venit să se apere. Şi au făcut-o destul de bine, primul mitan încheindu-se 0-0, un rezultat perfect pentru oaspeţi.
Mijlocaşul care etapa trecută a realizat un hattrick de trei puncte, Hugo Moutinho, a fost jucătorul care a deschis scorul pentru drobetani şi în această etapă. Prin penalty-ul transformat, specialtatea casei de altfel pentru lusitan, acesta şi-a dus echipa în avantaj. Portughezul de la Severin, confirmând vârful de formă prin care trece în acest moment. Atacurile celor de la Drobeta, au fost speculate în gol pe final de partidă. Inspiraţia antrenorului severinean, Iulian Mihăescu, la introducerea lui Eduard Stoica în teren, s-a observat pe vechea tabelă din Gorj. Stoica a realizat dubla într-un interval de nouă minute, încheind în acest fel conturile cu o echipă oaspete care nu a arătat că merită să câştige măcar un punct în acest duel. După o victorie muncită, cele trei puncte rămân în vistieria clubului de la Dunăre, care a acumulat 28 de puncte până în această penultimă rundă a turului.
Cea de-a treia victorie consecutivă, îi ţine pe mehedinţeni cu şanse reale în lupta pentru promovare, fiind la egalitate de puncte cu locul doi, Chimia Râmnicu Vîlcea, şi la şase puncte de trupa lui Şunda care defilează în această serie. Angrenajul acestei echipe pe care nimeni nu a luat-o în seamă, pare să meargă de la o etapă la alta, din ce în ce mai bine.
Deplasare din etapa viitoare de la UTA, este pentru Trofin & co. un meci extrem de important, în eventuala clasare pe podium din această iarnă. ”Bătrana doamnă” , vine dupa umilinţa suferită la Mioveni. Acest lucru poate fi o armă cu două tăişuri pentru olteni. Pe de-o parte arădenii probabil că vor încerca să demonstreze că eşecul lamentabil cu argeşenii a fost un accident, iar pe de altă parte, severinenii ar putea profita de degringolada utiştilor dacă aceasta va continua şi în în meciul de sâmbătă, pe stadionul de pe Mureş.

Dorinel face "istorie" la Steaua

2008-11-22T00:32:00.000+02:00

Etapa a 16 a ligii 1, a mulţumit toată Oltenia. Prima bucurie a venit de la Târgu Jiu, unde Cârţu a reuşit să învingă echipa campioană. Urma mândria Olteniei, Universitatea, să continue sărbătoarea începută la 120 de km distanţă de Craiova.
În Bănie se mai scria încă un duel înverşunat al studenţilor cu echipa bucureşteană, Steaua.
Arena legendarului "Ion Oblemenco", a găzduit cele peste 20 000 de suflete alb-albastre, care au venit să îşi susţină favoriţii pe o ploaie rece de toamnă. Simbolul oltenilor, Universitatea Craiova, nu putea să rateze ocazia de a învinge o echipa din Bucuresti în acest tur după încercarile nereuşite cu Rapid, Dinamo şi Otopeni.
Alegerea terenurilor de la începutul meciului, a fost una emoţionantă pentru toţi severinenii, prin prisma originii celor doi căpitani.
“Juveţii” au pus presiune pe adversari încă din debut, Wobay fiind jucătorul care a destabilizat pentru prima dată apărarea stelistă, la un atac bine realizat, însă a fost oprit neregulametar în suprafaţa de pedeapsă de către bătrânul Petre Marin. Arbitrul Tudor, a semnalizat simulare, spre stupefacţia jucătorului juvet.
Replica stelistă a venit din partea marelui fîs, Antonio Semedo. Execuţia acestuia din şase metri, întâlnită numai prin ligile judeţene a demonstat că saltul făcut de la Cluj, în Ghencea, a fost unul prea mare. Jucătorul care dovedeşte că merită să îmbrace tricoul Stelei, Mirel Radoi, a executat înşelător o lovitură liberă, însă Bornescu a reuşit să respingă în corner. În actul secund, tot Rădoi a fost în prim-plan, prin execuţia de clasă de la mijlocul terenului care a amintit de golul lui Hagi din meciul Barcelona- Celta Vigo. Căpitanul "leilor din Bănie", Dorel Stoica, a răspuns printr-un şut puternic din lovitură liberă, care i-a dat emoţii lui Zapata. Cele 90 de minute disputate, s-au încheiat cu un scor alb pe tabela de marcaj.
Prin acest egal, echipa stelistă intră în istorie după o serie neagră de 12 meciuri fără victorie, iar oltenii urcă pe podium cel puţin pentru o zi, spre satisfacţia împătimiţilor suporteri.
Care este motivul pentru o asemenea ruşine a Stelei?! Probabil că Dorinel o să dea vina din nou pe ghinion, pe arbitru că nu a dat penalty la Szekely, pe ploaie sau pe lipsa suporterilor. Adevăratele motive se află la nivelul conducerii tehnice în primul rând, apoi la transferurile greşite făcute în vară. Pentru Steaua, cel mai bine este să se termine cât mai repede acest tur, pentru a mai redresa o echipă, care în acest moment este groggy.

Amintiri din anii ‘90

2008-11-18T20:19:00.000+02:00

În copilarie preocuparile mele erau colecţionarea de abţibilduri Turbo, Italia ’90, Ulker Lazer, completarea albumelor Action Man, Jurassic Park. Pentru parinţi, eram un adevărat stres când ajungeam în piaţă. Era obligatoriu să îmi cumpere arhicunoscuţii tenişi chinezeşti cu crampoane de gumă. Dacă pe langă această dorinţă mai primeam un Bonibon, un ou Kinder sau ciocolata Kiss, eram în extaz.
Îmi mai aduc aminte că ştiam să visez cu ochii deschişi. Într-o vacanţă de vară, a venit acasă, marele Silviu Lung. Am rămas impresionat de aliura sa impunatoare. Ştiu că stătea în cameră pe fotoliu şi ajungea cu picioarele în mijlocul camerei. Imediat după plecare sa, am fugit la Cătă ( unul din prieteni) şi am hotarat noi să ne antrenăm să ajungem la Steaua. El, atacant în locul lui Ciocoiu, iar eu urmaşul lui Zoltan Ritli. Rupt de oboseală, mergeam acasă şi credeam că dacă mănânc mult, cresc mare şi puternic precum Superman.
Cinematograful din Mall era pentru mine un episod viitor din Star Trek. Cinematograful era cel din camera mea. Video-ul Sony primit “de afară” era operă de muzeu. Când eram singur acasă, tot cartierul venea să vada filmul Mad Max ori desenele 101 dalmaţieni.

Programul la Tv era unul clar ca lumina zilei. Dimineţile din weekend mă trezeam să urmăresc emisiunile “Feriţi-vă de măgăruş”, cu Eugen Cristea, “Ba da, ba nu!”avandu-i ca prezentatori pe Anca Turcaşiu si Mihai Constantinescu ( cocosii roşii şi albaştri)”, “Arlechino”, emisiunea găzduită de Sandu Mihai Gruia sau serialele din “Abracadabra în rol principal fiind Marian Ralea.
Duminică seara la 19:00 …Robingo.Eram în faţa ecranului să îl văd pe nebunul de Brenciu care tot îmi arăta pe Robingo, mascota verde cu creastă a emisiunii.
În timpul săptămânii, “ Salvati de clopotel” cu inimitabilul Screech.
Vag îmi aduc aminte de serialul italian “Caracatiţa”( pe tati ştiu că îl vedeam în rolul lui Corado Cattani …nici azi nu ştiu de ce), sau celebrul Dallas în care mă tot chinuiam să îmi dau seama, de ce nu se îmbatau Pamela si J.R., care turnau la greu whisky.
Sunt clipe de care îmi aduc aminte cu mult entuziasm, deşi nu a trecut prea mult timp.

Egalul nimănui

2008-11-16T01:06:00.000+02:00

Partida Steaua-Poli Timişoara, a găsit două echipe care nu treceau printr-o perioadă prea fastă. Steaua dorea să întrerupă şirul celor 10 meciuri fară victorie, în timp ce timişorenii veneau să spele ruşinea după dezastrul cu Dinamo.

Debutul meciului a fost al renagatului Neaga, care a dat mari bătăi de cap apărării adverse prin incursiunile în banda stângă.
Însă din minutul 10 au intrat în scenă aşa zişii suporteri de la peluza Nord ai arenei bucureştene, care au venit să termine poliţile începute de săptămâna trecută în Giuleşti. Zmărăndescu a ţinut să meargă personal să îi pună la punct prin metode "specifice", pe aceşti frustraţi ai fotbalului.
În teren, trupa lui Munteanu a atacat continuu, iar în minutul 14, în urma “cornerului” executat din tuşă de Ogăraru, balonul ajunge norocos la Dayro Moreno care “izbuteşte” să ia la ţintă bara din trei metri. Timişorenii au răspuns prin Parks, dar acesta a fost oprit de îngerul păzitor din această seară, Zapata.
În repriza secundă, huliganii de la peluzele din Ghencea au găsit de cuvinţă să părăsească stadionul şi sa vandalizeze parcarea din afara stadionului. Începutul actului secund a fost controlat de Poli, iar în minutul 51 Goga reuşeşte, printr-o deviere norocoasă, deschiderea de scor. Dayro Moreno a adus egalarea în minutul 70, cu o lovitură de cap din 7 metri, profitînd de largul marcaj al apărarii timişorene. “Ciurucul” de care zicea acum câteva zile “idolul tribunei” din această seară, a adus-o pe Poli în avantaj după o lovitură liberă impecabilă de la peste 20 de metri. Replica stelistă a venit imediat din partea căpitanului Rădoi, care l-a executat din marginea careului pe Pantilimon. După gol, doar militarii au fost pe teren, dominând o echipa care s-a mulţumit şi cu un egal. Ghinionistul Dayro, a mai ţintit o dată bara, exasperându-şi coechipierii, iar Rică Neaga a ratat şi el o bună oportunitate de gol pe final.
După acest egal care nu ajută nici una dintre combatante, şansele la locurile de Champions League ale steliştilor par tot mai mici.

Mureşul Deva - Moutinho 2-3

2008-11-15T13:42:00.000+02:00

FC Drobeta face un pas mare spre locurile fruntaşe ale ligii secunde, prin victoria din deplasare, la vecina de clasament, de până azi, Muresul Deva. Trei puncte câştigate în urma unui meci spectaculos, care a avut toate ingredientele necesare: penalty-uri, multe cartonaşe, (unul chiar roşu) şi goluri. Lusitanul, Hugo Moutinho, a devenit pe stadionul de sub "Cetate", călăul devenilor, prin tripla reuşită pe arena unde Mureşul nu a cedat în actualul sezon nici un meci. Hunedorenii au început meciul foarte decişi, in minutul 10, Sătmar reuşind să deschidă scorul. Însă bucuria gazdelor nu a fost lungă, trei minute mai tărziu, Moutinho reuşeşte să egaleze din penalty. Minutul 35, fază trasă la indigo, cu acelaşi deznodământ, 1-2, pentru Drobeta. Devenii au o tresărire de orgoilu şi reuşesc să egaleze. Însă în finalul primului mitan, ardelenii rămân în 10 oameni, după cumulul de cartonaşe. În repriza secundă, mehedinţenii au controlat jocul, iar golul aceluiaşi portughez, din minutul 63, avea să pecetluiască scorul final. În sfârşit severineni izbutesc să câştige şi în deplasare, după şase etape, în care nu au cunoscut gustul victoriei pe terenurile din deplasare.
Dunărenii după acest meci, sunt la egalitate de puncte cu Râmnicu-Vîlcea şi Târgu-Mureş, cele trei împărţind ultima treaptă a podiumului seriei a doua.
Urmează o partidă relativ usoară în compania "cenuşeresei" acestei serii secunde, Mechel Câmpia Turzii, care nu ar trebuii să pună mari probleme jucatorilor lui Iulian Mihăescu, pe teren propriu.

Istoria FC Drobetei

2008-11-14T16:20:00.000+02:00

Fenomenul fotbalistic a apărut cu adevărat în Drobeta Turnu Severin în anul 1929, prin înfiinţarea echipei CS Sborul, o ramură sportivă a Căilor Ferate Române Turnu Severin. La un an de la înfiinţare, echipa feroviară reuşea să cucerească primul trofeu, învingând la data de 6 august 1930 pe Hayduk Velco Negotin (Serbia) cu 3-1 în finala „Cupei Prieteniei”.
În 1934 echipa debutează sub numele de CFR, într-un meci câştigat cu 4-2 cu Ada Kaleh, antrenată de Ioan Kiss. În sezonul 1938-1939, echipa promovează in divizia B, învingând pe SSM Resita cu 4-0. Acesta avea să fie si ultimul meci susţinut pe stadionul Dr. Angelescu, una dintre cele mai vechi arene ale ţării, noul stadion “CFR” al severinenilor, unde aveau să joace fiind unul dintre cele mai moderne ale vremii, datorită faptului că era şi acoperit.
După doar doi ani în eşalonul secund, CFR Turnu-Severin, reuşeste să promoveze pe prima scenă fotbalistică. Însă feroviari nu apucă să joace în liga naţională din cauza razboiului, FRF considerând campionatele 1941-1944 neoficiale.
Totuşi, în perioada anilor ’40 , CFR Turnu Severin a devenit una dintre cele mai iubite echipe ale ţării, cucerind singurele trofee din istoria oraşului dunărean.
În perioada aceea, mai mulţi componenţi ai lotului naţional au venit la îndrumarea lui Nicu Severineanu să joace sub culorile CFR-ului: portarul Dumitru Pavlovici, de la Ripensia Timişoara (în naţională: 16 selecţii, dintre care 3 în perioada în care a activat la CFR), fundaşii Mureşan (Ferar Cluj, o selecţie), Oprean (Ripensia), Felecan III (Mănăstur Cluj), mijlocaşii Zoltan Beke (Ripensia, 6 selecţii), Silviu Bindea (Ripensia 27 selecţii, 11 goluri), Marcu (Ripensia, 2 selecţii), atacanţii Erwin Rici Ludwig (AMEFA Arad), Felecan II (Mănăstur Cluj, 9 selecţii), Nicolae Reuter (CAMT Timisoara, 14 selecţii). Cu toate că au pierdut titlul neoficial de campioană de război în detrimentul formaţiei FC Craiova, terminând pe locul doi, CFR a avut un parcurs excelent în cupă, care a fost omologată de FRF, trecând rând pe rând de DSMR Reşiţa, 2-1 (1-1) în şaisprezecimi, 2-1 (1-1) cu FC Craiova, în optimi, ambele în deplasare, 3-0 (1-0) cu U Cluj-Sibiu, în sferturi, şi cu 2-1 (2-1) de Jiul Petrosani în semifinale.
Anul de graţie pentru echipa severineană avea să fie 1943. CFR Turnu Severin a întrerupt seria de şase trofee consecutive ale CFR-ului Bucureşti, prin câştigarea finalei cu 4-0 în faţa Sportului Studenţesc, partidă desfăşurată în faţa unui stadion arhiplin. Pentru prima şi singura oară, Cupa a poposit în oraşul dunărean. Severinenii au devenit idolii Capitalei, ei fiind aşteptaţi în gară de mii de suporteri si aclamaţi pe străzi, devenind stfel cea mai simpatizată echipă din provincie după U Cluj, Sibiu. La intoarcerea acasă, feroviarii severineni au fost aşteptaţi în gară de o imensă mulţime de simpatizanţi, iar coborârea lor din tren şi ridicarea cupei a creat o manifestaţie greu de descris. După puţin timp, CFR-ul a obţinut tot în Bucureşti un alt succes de răsunet, învingând în mod categoric pe campioana ţării, FCCraiova, în „Cupa ORS”( “Supercupa”), CFR spulberand pe FC Craiova cu 9-1, o campioană invinsă de o echipă care dorea să demonstreze că era cea mai bună. În anul 1945, CFR Tr. Severin ratează din nou divizia A, pierzând în ambele meciuri de baraj în faţa rivalei, FC Craiova.

Până în anii 80, fotbalul mehedintean, a suferit o cădere. În 1955 “Locomotiva” învinge pe CFR Bucureşti cu 3-2 dar în 1956 retrogradează în C, abia după şase ani revine în divizia B, însă nu rezistă decât un an. Declinul echipei nu a mai putut fi stopat, mai târziu desfintându-se.
Noua echipă emblemă a Mehedinţiului devenea încet dar sigur, AS Drobeta, care cu toate că nu a cucerit nici un trofeu, a fost cea mai frumoasă si cea mai iubită echipă a fotbalului severinean. Peste 20.000 de oameni veneau de multe ori la meciuri pentru a vedea la lucru formaţia „Marelui blond”, Ilie Balaci.Ultima performanţă a unui club cu tradiţie a reprezentat-o sezonul 1989-1990. Atunci, mândria Olteniei, Ilie Balaci, a evoluat la AS Drobeta, în calitate de antrenor-jucător, fiind foarte aproape de împlinirea visului severinean, promovarea în divizia A, sezonul fiind încheiat pe locul secund, la patru puncte de Rapid Bucureşti. Partida cu giuleştenii a strâns pe “Municipalul” severinean numai puţin de 30.000 de spectatori, care au asistat la un meci superb în care favoriţii au învins cu 2-1.
Ca o ironie a sorţii,după exact 60 de ani de la marele trofeu din 1943, echipa-fanion a Mehedinţiului se desfiinţează.
Însă soarele a ieşit şi deasupra Severinului, dupa 4 ani în care dunărenii nu au avut în prim planul fotbalistic o echipă în ligile superioare. Acest progres s-a datorat odată cu promovarea în eşalonul secund al echipei, Severnav Drobeta Turnu Severin care a revenit la titulatura de FC Drobeta, pentru a continua tradiţia şi a menţine vie istoria unui club care este de departe mândria oraşului mehedinţean.
Visul de promovare al acestui oraş este imens, şi începe din ce în ce mai mult să prindă contur, de pe piciorul podului lui Traian, Liga 1 oglindindu-se frumos în valurile Dunarii.

Civilizaţia bănăţeană

2008-11-10T21:55:00.000+02:00

Respectul faţă de fotbal şi de echipa locală din această zonă a ţării, m-a făcut să înţeleg mai bine conceptul de susţinător, suporter, în adevăratul sens al cuvântului. În 2004 eram foarte euforic si mândru de Steaua. Poli era umilită în faţa propriilor suporteri. Faptul că stadionul întreg cânta la scorul de 8-1 pentru Steaua, m-a lasat fară cuvinte. Am trăit un sentiment de frustrare pentru absenţa mea de la un asemenea episod nemaîntâlnit pe vreo arenă autohtonă. Nu mai era vorba de scorul de pe tabela ci despre devotamentul acelor suporteri minunaţi. Anii au trecut. Suntem în 2008 şi eu ma aflu printre ei. Visul de acum patru ani s-a adeverit. Cânt cu ei din tot sufletul la 3-0 pentru Dinamo.

Spectacolul din tribune este produs de lideri care au petrecut weekend-urile pe stadion de la vârste fragede. Ei cred în echipa lor indiferent de adversar, indiferent de rezultat. Iubesc echipa simbol a Banatului şi la dezastrul cu Dinamo, şi la victoria chinuită cu Bistriţa.
Pregătirea marilor dueluri sunt gândite minuţios. Nimic nu trebuie să dea greş. Este momentul să demonstreze pentru încă un an că galeria Politehnicii este cea mai creativă din ţară. Încă o dată îmi este confirmată iubirea unui oraş civilizat faţă de Poli.
Tot respectul pentru aceşti oameni care ştiu cu adevărat cum să îşi susţină favoriţii.

Petardă de derby

2008-11-09T23:41:00.000+02:00

Nou Camp via Giuleşti. Acesta este traseul care l-a parcurs “Brad Pitt Tudor”, în această săptămână.
S-a intors de la civilizaţia extraterestră de pe stadionul iberic, înapoi în petardele şi torţele eschimoşilor din Bucureşti.
Spectacolul din stadionul ceferist a pus în umbra jocul sărac prestat de cele două formaţii. Doar bara lui Ogăraru şi şutul din epilogul primei reprize al inepuizabilului Bănel le putem nota ca şi ocazii. Foarte puţin însă pentru două echipe care îşî propun primele două locuri. Jocul a continuat cu o luptă oarbă la mijlocul terenului în partea secundă. Faulturi multe, spectacol putin. Derbyul etapei, Ligii 1, a plictisit audienţa “marelui trust” Conservator din România. Notabile ar mai fi ocaziile rebelului Bogdan Stancu şi a lui Kapetanos. Meci nul, atât pe tabela de marcaj cât şi prin prestaţia arătată de cei aflaţi în iarbă. Un rezultat just, echitabil, având în vedere ocaziile avute. Adevaratul câştigător al acestui meci este Dinamo, care a luat un avans considerabil faţă de urmăritoarele ei. Criza în Ghencea continuă după cel de-al zecelea meci fără victorie. Dorinel trebuie să stabilizeze echipa cât mai repede dacă vrea să mai prindă zăpada pe gazonul stelist.

Dinamo... noul Ogică al fotbalului

2008-11-09T18:04:00.000+02:00

32000 de suflete au umplut aseară stadionul de pe Bega. Totul aranjat cu un profesionalism cu adevărat vestic. Cu mai bine de o oră, stadionul fierbea la foc mic. Coregrafia la care mă mandresc că am “contribuit” mi-a trezit un sentiment nemaîntâlnit pe vreun stadion. Mirosul de vopsea proaspătă de pe imensa pânză nu il voi uita curând. Strigătul de luptă de la începutul meciului al întregii arene preconiza o seară victorioasă.
Însă totul s-a ruinat după 12 minute, în care dinamoviştii nu au arătat nimic. Norocul cu care ne-am obişnuit de la începutul sezonului a continuat şi la Timişoara, Brezinsky fiind trifoiul din Banat. Aripele luate de bănăţeni au fost tăiate imediat dupa autogol. Au urmat ratări ale lui Poli şi contraatacuri speculate în gol ale bucureştenilor. Poli a jucat per total slab, fiind probabil şi cel mai slab meci din acest tur, iar câinii au prestat tocmai pe “Dan Paltinişanu” cel mai bun meci. După evenimentele întâmplate, Dinamo a venit cu lecţia învăţată. Si au îndeplinit scopul propus, cele 3 puncte, apoi au început să îşi arate adevărata faţă. Eliminările dorite, observarea adevăratului caracter a lui Torje şi huliganismul galeriei dinamoviste. Sunt doar câteva din droburile de sare ce au fost puse pe rana deschisă de 11 ani a bănăţenilor. Încă un an de aşteptări se termină prost. Încă un an de grandomanie mincinoasă continuă în Groapă.

Bufonii de ieri şi de azi

2008-11-07T00:41:00.000+02:00

Toţi aşa zişii cunoscători de fotbal, vor să epateze prin cultura lor fotbalistică adunată lângă ghena de gunoi de la colţul blocului. Nu iţi poţi susţine o idee de tupeul lor de maidan, loc unde au invţat să injure, nu să se remarce prin talent sportiv.
Ei gândesc totul superficial, i-a informatia gata “digerata”, nu mai intră în substratul ei. Nu ştiu decât să latre precum pechinezul de la etajul doi al vecinei la pitbullul care nu se sinchiseşte să îi arunce măcar o privire. “Talentele” astea nu au fost niciodată la un meci de fotbal oficial, în postura de jucător, unde trebuie să respecţi indicaţiile date de antrenor sau nu poţi dormi cu o noapte înaintea meciului. Nu vor şti niciodată sentimentul pe care îl ai când intri pe gazon şi prietenii de cartier te încurajează de undeva din spatele porţii. Cantonamente grele din care mai evadezi uitându-te în tabla de remi la suita care nu îţi iese. Lipsa celor apropiaţi care te macină în cameră. Colegul de lângă tine care se delectează cu Fifa. Toate aceste “detalii” sunt trecute în „cultura” lor ca şi SF-uri nu ca şi experienţe trăite. Acestea sunt „enigmele” care ne debarasează în ultimă instanţă.

Drama unei fiare

2008-11-06T19:45:00.001+02:00

Venirea lui Marius Lăcătuş în Bulevardul Ghencea, în postura de antrenor, a fost întâmpinată de o mare sărbătoare în rândul ultraşilor stelişti. Se întorcea legendarul număr 7, acolo unde şi-a dedicat tinereţea fotbalistică şi acolo unde se simte cel mai bine.
“Fiara” prelua ştafeta de la Hagi, căruia îi fusese pătat blazonul de “latifundiarul” din Pipera sau creştineşte vorbind, de părintele spiritual( Becali fiindu-i naş de cununie). Meritele acestuia au fost puse în umbra grămezilor de bani, “regele” fiind nevoit să plece pe uşa din dos, nedrept.
“Lăcă” chiar dacă a fost avertizat de apropiaţi că se poate întâmpla ca şi lui Hagi, nu a ţinut seama de avertismente. Deoarece când vine vorba de echipa de suflet, nu ţine cont de riscurile care îl pândesc la tot pasul, de critici sau de o simpla coală A4 care semnifica contractul. Steaua este o a doua casă, a doua famile sau chiar raiul de pe pământ pentru Marius.
Aşa ca s-a înrolat în armata “războinicului luminii” unde ştia că o să îl aştepte lupte dure atât pe plan sportiv cât şi extra-sportiv. Lucrurile au mers bine câteva luni, până când “antrenorul din lojă” a început să îi impună subtil jucătorii preferaţi.
Apele învolburate s-au mai liniştit când “militarii” au reuşit să se califice în grupele Champions League. Din calea steliştilor dându-se la o parte “lei semilunei”. Însâ era liniştea dinaintea furtunii.
Ca orice echipă care are şi un recul, Steaua nu a mai prestat jocul cu care ne obişnuise în ultimul timp. Urma un meci capital pentru echipa bucureşteana în Ligă, cu Olympique Lyon.
Duelul Steaua- Lyon, a început foarte bine pentru trupa lui Lăcătuş, în minutul 11 tabela din Ghencea indicând un incredibil 2-0. Însă nu şi la finalul celor 90 de minute mai îndrăzneam să privim neverosimilul scor de 3-5. Suporterii au trecut repede de la extaz la agonie, iar jucatorii au sfârşit în genunchi, cu capetele plecate în faţa francezilor.
Clasa fotbalistică a TGV-ului lyonez a depăşit clar Personalul de 21:45 bucureştean.
Imediat după acest rezultat nefast, patronul Becali a început sa împroaşte cu noroi pe simbolul, mitul a milioane de stelişti.
Oare acest parvenit al fotbalului nu ştie că şi la bine şi la rău trebuie să fi alături de oamenii cu care ai plecat la drum? Sau ei sunt buni doar atunci când aduc bani în conturile pline până la refuz?
Demnitatea lui Lăcătuş nu poate fi călcată în picioare. Ca răspuns la aceste mizerii aduse, demisia era inevitabilă.
Partea proastă în aceastâ poveste, care a mai avut loc şi in episodul Hagi, este aceea ca doar cei ce joaca rolul antrenorului sunt schimbaţi. Oare este chiar aşa de imbatabil, inviolabil acest personaj mioritic al României?!
Cu sigurantă că efectul de boomerang nu va întarzia să apară pentru măscariciul care joacă rolul îngerului diabolic.

S.O.S în Ghencea

2008-11-06T19:43:00.000+02:00

Partida de maine seară, dintre Steaua Bucureşti şi Olympique Lyon, contând pentru a treia manşă din grupele Champions League, este decisivă pentru ambele combatante.
Pentru echipa militară, un eventual success în faţa francezilor, le-ar readuce liniştea atât la nivelul vestiarului cât şi asupra “atotputernicului” Gigi Becali. Nu se mai poate nega faptul că echipa care îl are la cârmă pe Lăcă, nu este în criză. Dovezile sunt ultimele două meciuri din campionat, acolo unde a “izbutit” să acumuleze chinuit un singur punct, dar, şi isprava din cupă, cu Sportul. Pe lângă toate aceste lucruri care au destabilizat echipa, se pare că în sânul echipei a izbucnit un conflict între goalkeeperul Zapata şi Ghionea. Conflictul dintre cei doi a fost imediat dezminţit de Lăcătuş, argumentând că la nivelul oricarei echipe mai sunt şi mici divergente.
Însă cu toate aceste semnale de alarmă, în Bulevardul Ghencea este o doză de optimism care dă incredere pentru meciul de mâine seară.
Toţi jucatori sunt optimişti şi cred în şansa lor, acestea spunând la unison ca a venit şi vremea revanşei, dupa umilinţa trăită acum doi ani în Ghencea cu lyonezi. Căpitanul roş-albaştrilor a declarat azi la conferinţa de presă, că a venit timpul ca Steaua să câştige şi primul meci pe teren propriu. Considerand că cei trei ani de experienţă CL, au fost îndeajuns pentru a aborda un meci contra unei echipe precum Lyon, la victorie. Putem să spunem, că nici echipa lyoneza nu trece printr-o pasă prea bună în campionat, în ultima etapă terminând nedecis 2-2 cu Lille, însă se observă neclaritate şi imprecizie la nivelul echipei.
Sarea si piperul în acest meci il vor aduce cei 25 000 de ultraşi care vor intreţine atmosfera la standarde înalte, asa cum ne-au obişnuit de-a lungul vremii.
Nu ramane decât să aşteptăm duelul celor două formaţii care îşî doresc mai mult ca oricând cele trei puncte de aur puse în joc. Sperăm ca surpriza placută de duminică seara oferită de echipa de handbal, Steaua MFA, în grupele CL, în faţa coloşilor ruşi de la Cehovski Medvedi, echipa care se confundă cu "naţionala" Rusiei, locul 6 la JO de la Beijing, să fie continuata si de fraţii mai mari ai “militarilor”.

Seara istorica

2008-11-06T19:38:00.000+02:00

Indiferent de orgoliile dintre echipele de fotbal, etnii, mentalităţi diferite şi alte antinomii care urâţesc spectacolul furnizat de fotbal, astă seară trebuie să fim cu toţii fericiţi pentru fotbalul românesc, pentru România. Este pentru prima dată în istorie, când două echipe româneşti reuşesc să se califice în cea mai importantă competiţie intercluburi din lume. Acest lucru ar trebuie să mai lumineze feţele pline de sudoarea zilnică, sudoare prin care majoritatea românilor îşî câştigă pâinea, si să uităm măcar pentru câteva ore şi de aceste orgolii prosteşti de care ne-am săturat.
Dacă mulţi au crticat pe Lăcătuş de cand a venit în Ghencea, aceasta a fost cea mai bună demonstraţie, cel mai bun răspuns la toate criticile nefondate aduse până acum. “Fiara” a îmblânzit “leii semilunei, care veniseră în Ghencea cu gândul deja la tragerea la sorţi. Însă aşa cum socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, turcii trebuie să se consoleze cu idea că vor privi Champions League… din fotoliu.
Am vazut în această seara de august, o echipă a Stelei care a jucat cu sufletul, cu o extraordinară dăruire, compensând astfel poate diferenţa pe care o puteau face vedetele turcilor, Kewell, Arda Turan, Nonda, Lincoln sau Sas.
Divinităţii, şansei, publicului, jucătorilor, antrenorului, trebuie să le mulţumim pentru această memorabila performanţă.
Am rămas înlemnit în fotoliu în minutul cinci, când australianul, Harry Kewell, a zguduit transversala lui Zapata, însa Dumnezeu a fost român la acea fază care putea fi decisivă pentru eventuala calificare. Am trecut cu bine şi peste urmatoarele cinci minute, când Galatasaray a avut iniţiativa jocului. Însă motorul echipei Steaua probabil că este diesel, porneşte mai greu, dar are forţă, putere si rezistenţă inimaginabile. Jocul s-a echilibrat vizibil după primul sfert de oră, iar greşelile neforţate nu au întârziat să apară, datorită presiunei care o purtau pe umeri cei 22 de actori din iarba. Repriza secundă a inceput prin ratarea sărbatoritului zilei, Arthuro, a carui lovitură de cap a lovit transversala butului apărat de Aykut. Acest semnal de alarmă preconiza golul roş-albaştrilor, care a venit dupa un contraatac ca la carte.Pasă luminoasă a columbianul Toja, jucatorului renăscut în acest debut de sezon, Banel Nicoliţă. Inepuizabilul Bănel, a plasat balonul pe lângă goalkeeperul advers, mingea ducându-se cuminte în poarta turcilor. Un gol care a venit în urma unui offside clar ca lumina zilei, însa acesta este reversul medaliei. Mulţi ani a trebuit să plecăm capul la nenumaratele decizii absolut stupide ale cavalerilor fluierului, atât la echipele de club cât şi la echipa tricoloră. După acest pumn dat unui pugilist care şi aşa abia se mai ţinea pe picioare, “războinicii” lui Becali, au continuat să ducă lupta care o incepuseră de acum două saptamani, pe Aly Samyen. Avându-l în faţa oastei pe luptătorul de nădejde, adevăratul căpitan, Mirel Radoi, am reuşit să rezistăm până la finalul celor mai lungi 90 de minute din ultimii ani. Scorul putea fi mult mai mare dacă Dayro Moreno sau Tiago, nu ratau cu seninătate ocaziile rarisime pe care le-au avut. Însă totul s-a terminat cu bine pentru cei cinci milioane de steliştii şi pentru toţi microbiştii fotbalului românesc.
Trebuie felicitaţi încă odată aceşti bravi băieţi, de care suntem cu toţii mândrii, pentru acest vis care au reusit să îl adeverască pentru al treilea an consecutiv. Un nou sezon Champions League, în care vom auzi pe cele doua arene româneşti, imnul campionilor, muzica din competiţia care este cu adevarat a fotbaliştilor.Să curgă şampania pentru adevăraţii gladiatori ai României şi să se bucure de aceste momente de scurta durată, deoarece vor urma bătălii cel puţin la fel de grele, pentru formaţia lui Lăcă, atât în grupele CL, cât şi în liga naţională

Terminatorul Educatiei

2008-11-06T15:55:00.000+02:00

România, care vrea să fie respectată în întreaga lume, trebuie să îşi facă mai întâi o revizie la “maşinăria” care pune în funcţiune această ţară. “Maşinăria” de care vorbesc este Guvernul, cu diversele sale piese indispensabile care alcătuiesc motorul, care este mai puţin performant decât cel cu aburi, din trecut. Să încercăm să analizăm doar componenta principală a acestui motor care se vrea a fi la fel de performant ca şi cele de producţie vest - europeană. Că doar de ceva timp suntem membrii UE şi avem drepturi egale cu toţi ceaţăţenii Europei, mon cher! Ministerul Educaţiei, este cea mai importantă piesă pentru punerea în funcţiune a motorului care să propulseze ţara pe culmile succesului. Dar cum putem să avem asemenea pretenţii, dacă omul numărul unu din învăţământ, Cristian Adomniţei face greşeli gramaticale inpardonabile întro emisiune televizată. Acest “Agamiţă Dandanache” al învăţământului, care trebuie să fie pentru noi un exemplu, un model al oamenilor luminaţi, ne introduce întro lume plină de mocirlă, întuneric şi incultură. Şi iată o parte din perlele domnului ministru:

*"Este o nedreptate dacă am fi de acord cu acest lucru, marei părţi (este corectat... marii părţi)
*) am avut cea mai mare număr de tineri care au dat ... (e corectat, cel mai mare număr de tineri)
* Dacă poţi să şi copii în acea atmosferă generalizată de copiere (e corectat, să copiezi, nu să copii)"
Sunt doar câteva mostre din (in)cultura, cu care ne eclipsează acest ministru, acest “Terminator al educaţiei”, aşa cum îl numeşte Cătălin Croitoru, preşedintele Comisiei de Educaţie şi Cercetare din Partidul Democrat Liberal. Principala componentă care iese în afara graniţelor unui stat, este educaţia, din care derivă inevitabil şi cultura poporului respectiv. Acestea ar trebui să se afle la un nivel performant, un nivel care îţi dă posibilitatea de a ieşi cu fruntea sus oriunde te-ai afla. Însă, oare noi avem puterea de a ridica privirea din pământ, să nu mai vorbim de a ne impune punctul de vedere, atunci când vârfurile de lance ale învăţământului nu vor să accepte că la acest “bacaloreat”, tendinţa “să copii” a devenit deja un sport naţional?! Aşadar nu ne rămâne decât să îi taxăm pe liderii ministerului atunci când avem ocazia de a alege noul ministru, deoarece cu un asemenea motor depăşit de noile standarde, cu siguranţă nu poate să treacă de inspecţia tehnică la capitolul limba română. Trăim într-o ţară, care cu siguranţă nu este pe calea cea bună, prin urmare, le urez “Drum bun!” domnilor agramaţi ai României, care încearcă să conducă destinele a milioane de tineri.