Vrăjitorul din... Urziceni

Unirea Urziceni a produs surpriza serii în Champions League. Campioana României a spulberat pe scoţienii de la Rangers, cu un scor neverosimil, 4-1. „Magicianul” Petrescu a reuşit să vrăjească o echipă care nu spunea nimic în fotbalul românesc. Toată această vraja a constat în profesionalism, disciplină, dorinţă de afirmare, dăruire. No name-ul din micuţul orăşel din Bărăgan nu numai că şi-a creat un blazon în fotbalul mioritic însă, iată, şi în cea mai imortantă competiţie inter-cluburi de pe mapamond. Halucinantul rezultat pentru o întreaga Europă, obţinut de Galamaz et comp. este justificat prin jocul aproape fără greşeală, prestat de o echipă care nu are o experienţă internaţională, însă are cu siguranţă plăcerea de a juca fotbal. Să joci cu aşa dezinvoltură şi curaj pe un stadion istoric: Ibrox Park, plin cu 50,000 de mii de scoţieni fanatici era de neimaginat. Dăcă mai adăugăm şi faptul că au primit gol la prima fază de poartă, şi ne uităm la rezultatul final, putem spune că este cu adevărat un miracol. Este un miracol realizat de Sir Dan Petrescu care a ştiut să îi motiveze şi să schimbe din mers minusurile. Echipa a răspuns bine la aceste schimbări de macaz, Bilaşco, Tudor, Brandan şi toţi ceilalţi trecând repede peste acest şoc primit încă din debut. Fără frica, specifică jucătorilor români, au ieşit la joc şi au specult la maximum şansele ivite răpunând o echipă de tradiţie în fotbal. Au lovit fără milă ori de câte ori au avut ocazia, ca în final un întreg stadion să îşi ridice pălăria în faţa unei echipe fantastice. Meritul principal pentru această schimbare îi revine lui Dan Petrescu care a transformat o cenuşereasă a campionatului românesc, într-o regină a Ligii Campionilor.

Inocenţa mârşavă a lui Mircea Sandu

După ruşinea de meci de pe „Maracana” din Belgrad, unde naţionala de fotbal a fost umilită de trupa plavă condusă de un adevărat căpitan, Stankovic, presa românească, şi nu numai, a găsit repede un ţap ispăşitor.

Într-un dosar gros, muşamalizat de 19 ani încoace, s-a dat verdictul prin punerea în cârcă a eşecului naţionalei, unei singure persoane, în speţă, Adrian Mutu. S-a trecut cu vederea, însă peste adevăraţii responsabili, peste cauza care a condus la acest efect sportiv dezastruos. Vinovat pentru infrastructura centrelor de sport, vinovat pentru că în şcoli materia de sport s-a redus la o singură oră pe săptămână, vinovat că fotbalul românesc a devenit un business monopolizat de câteva familii controversate, vinovat că nu mai vin spectatorii în tribune, vinovat că poartă tricoul cu numărul 10, vinovat că România ratează Campionatul Mondial din Africa de Sud …poate vinovat că s-a născut. Oare, la câte din aceste capete de acuzare pledează vinovat un simplu jucător de fotbal, în timp ce adevăraţii vinovaţi se ascund?!

Vinovatul fără vină

Preşedintele Federaţiei Române de Fotbal, Mircea Sandu s-a rezumat, la puţine momente după măcel, la următoarea concluzie:„Cine suntem noi, România? Ce tot vreţi atâtea calificări la turneele finale? Hai să nu ne calificam vreo şase ani şi apoi să revenim la un turneu final!”. Declaraţia aceasta a venit din partea celui care este direct răspunzător de rezultatele fotbalului românesc, şi nu din gura unei persoane neavizate. Păi domnule, Sandu, naţională asta, de care ne vorbiţi, reprezintă aceeaşi ţără a lui Dobrin, Balaci, Hagi, Popescu. Reprezintă continuarea naţionalei de la care aţi „muls” vreme de peste un deceniu, performanţele şi banii. Acelaşi imn, aceleaşi culori, aceiaşi istorie, „naşule”!
La un scor de 5-0, nici nu mai încape discuţia ca şi antrenorul să nu aibă o mare parte din vină. Răzvan Lucescu este o persoană care dă prea mult credit unor jucători care nu mai au ce oferii echipei tricolore. Selecţia pentru acest meci fiind una clar neinspirată. Trebuie să se termine odată cu aceste afinităţi şi preietenii, dacă se vrea să se construiască o echipă competitivă. Cel mai elocvent exemplu l-a dat antrenorul Ancic, care a ales un dream-team sârbesc, unde jucătorii au luptat în acest meci ca şi membrii ai celebrei grupări paramilitare, condusă pe vremuri de Arkan.
Mutu nu este vreun sfânt, însă cu siguranţă nu este singurul vinovat de colapsul de la naţională. Trebuie să privim mai întâi pe cei care au dat drumul la un bulgăre de zăpadă ce a luat-o la vale şi este pe cale de a distruge naţionala tricoloră.

FC Drobeta, „gazează” CFR-ul craiovean

FC Drobeta a reuşit să câştige al doilea meci consecutiv pe teren propriu, în nou-născutul derby al Olteniei. Formaţia Gaz Metan CFR Craiova a fost învinsă cu scorul de 3-2, după un meci palpitant.

Pe o ploaie rece de toamnă, meciul cu echipa craioveană venea după eşecul suferit de severineni, în faţa Jiului din Petroşani. Cu o poziţionare în zona nisipurilor mişcătoare, cele trei puncte erau vitale pentru aducerea echipei pe linia de plutire. Mai putem spune că acesată partidă putea fi considerată de mehedinţeni, şi ca o revanşă împotriva echipei care a stopat periplul din Cupa României-Timişoreana. Conştienţi de aceste lucruri, băieţii conduşi de tehnicianul Vali Tiţa au început meciul cu doljeni foarte bine, creându-şi numeroase oportunităţi.

Eurogol oltenesc
Prima repriză, s-a jucat intens, fiind un continuu asalt la porţile apărate de cei doi portari. FC Drobeta a reuşit să deschidă scorul în minutul 35, prin „rebelul” Moutinho, după un şut la colţul lung bine plasat. Bucuria drobetanilor nu a durat foarte mult, fiind repede treziţi de adversari. După gol, agresivitatea oaspeţilor a crescut, iar acest lucru a dat rezultate imediate. La un atac prelungit, în jumătatea severineană, mijlocaşul Alin Vigariu a marcat în vinclu, de la 30 de metri. După o primă repriză frumoasă spectatorului neutru, cu ocazii numeroase la ambele porţi, tabela consemna egalitate.

Final de infarct
Încrezători în capacitatea lor, fotbaliştii severineni nu au mai ratat la fel de mult ca în prima parte. S-a observat în prima repriză, că şuturile de la distanţă îi dau mari bătăi de cap portarului craiovean. Îndemnaţi să îl surprindă pe goalkeeperul Rîmniceanu cu şuturi de la distanţă, jucătorii au început să îi expedieze baloanele cu „ospitalitate". Eficienţa acestui fapt a dat rezultatul scontat în minutul 49, când Tobă înscrie cu un şut de la 17 metri în stânga portarului. Gazdele şi-au luat toate măsurile pentru a păstra avantajul minim şi au încercat să nu se descopere prea mult în apărare. Cea de-a doua victorie pe teren propriu părea să fie clară la golul trei marcat de Poiană în minutul 87. Găzarii au ţinut să îi ţină în suspans până la final pe spectatorii prezenţi la meci, după ce au redus din handicap în minutele de prelungiri. Neacşa a şutat de la 20 de metri, iar mingea, deviată de un fundaş al gazdelor, a intrat în poarta lui Zimmermann. După această rundă, FC Drobeta urcă în clasament până pe poziţia a XIII-a, cu o vizibilă îmbunătăţire în jocul echipei de la Dunăre.

Etapa viitoare, oltenii vor merge în fieful echipei UTA, unde se speră prima victorie din actuala ediţie de campionat. Nu va fi deloc uşor, în compania unei formaţii care nu a cunoscut până acum gustul amar al înfrângerii. Totuşi, nimic nu este imposibil, victoria pe acest teren nefind o necunoscută, în turul sezonul trecut Drobeta obţinând toate cele trei puncte.