La polul opus se află inamici declaraţi ai mojicului care a purtat până de curând banderola de căpitan a naţionalei. Pe bună dreptate şi aceştea aduc argumente solide. „Să nu vorbim de frânghie în casa spânzuratului”. Nimeni nu l-a forţat pe Mutu să se certe cu selecţionerul Răzvan Lucescu sau să înghită în neştire medicamente. Este singurul care a avut, are şi va avea de pierdut din scandalurile de până acum. Cu sau fără Mutu, fotbalul va merge înainte.
Un jucator la asemenea nivel nu avea voie să bage în gură nici măcar o pastilă. Chiar dacă îi erau aduse de mama pastilele ca să slăbească 0, 073 grame, fie aduse de Consuelo pentru a fi mai potent… în meciul cu Lazio. Ceea ce mi-e greu să înţeleg e cum un jucător de talia lui, nu s-a gândit să-şi sune doctorul de la club pentru a-l întreba dacă poate lua suplimentul cu pricina, indiferent dacă acesta era naturist sau nu. Totuşi trebuie să facem diferenţa dintre dopajul din episodul Chelsea şi cel actual. Deosebirea este că acum decarul naţionalei are câteva scuze plauzibile, ce îi pot menţine „greutatea” conturilor. De maturitatea nu are rost să mai discut. Seriozitatea lui s-a văzut atunci când a luat pastilele cu încredere, fără să se gândească niciun moment la eventualele circumstanţe. Rezultatul? Pozitiv, bineînţeles. Rişti cariera, pentru a demonstra ce?! Că eşti „Il fenomeno drogato di tutti tempo”?. Cu siguranţă raspunsul meu era unul negativ, însă „Briliantul” ţine cu tot dinadinsul să fie „pozitiv” în tot ceea ce face. Este dovada unui copil răsfăţat care crede că totul i se cuvine lui, şi nimeni nu are voie să îl tragă la răspundere.
Că a luat pastilele ştiind ce conţin sau nu, doar Mutu poate răspunde. Cert este că nu mai are nimeni încredere într-o persoană care tot stă pe paginile de scandal ale tabloidelor. Mutu în acest moment poate fi mărul stricat din coş care dacă nu este scos din grămadă, are toate şansele să le strice şi pe celelalte.